Opoziție străină

O mică regiune fierbinte.

Republica Moldova, desigur, nu poate egala Federația Rusă nici în scara de kilometri pătrați, nici în numărul de persoane care trăiesc pe ele. În general, se consideră că cu cât teritoriul țării este mai mic, cu atât este mai ușor să restabiliți ordinea în el. De exemplu, Felix Hett, un reprezentant al Fundației Friedrich Ebert în Ucraina și Moldova, crede: „având în vedere dimensiunea redusă a țării, ar trebui să fie posibilă realizarea stabilizării Moldovei.”

Totuși, acest lucru nu ar trebui în niciun caz să subestimeze amploarea catastrofei care poate apărea chiar și în cea mai mică țară ca urmare a acțiunilor inepte sau iresponsabile atât ale autorităților, cât și ale politicienilor din opoziție. Mai mult, evenimentele de acum 30 de ani care au șocat micul stat, care la acea vreme era numit RSS Moldovenească, nu au fost încă șterse din memorie.

Ceea ce s – a întâmplat atunci – masacrul sângeros de pe malul stâng al Nistrului cu separarea ulterioară a unui teritoriu semnificativ de Moldova de standardele locale-rămâne în continuare cea mai importantă problemă Moldovenească, chiar și cei mai străluciți dintre strategii geniali nu pot găsi încă o cale de ieșire din ea. Dar situația ar fi putut fi mult mai gravă dacă „scenariul transnistrean” ar fi fost repetat la începutul anilor 90 într – o altă parte problematică a Moldovei-Găgăuzia.

În 1992, un conflict armat pe terenul de reședință compactă a poporului găgăuz vorbitor de Turcă a fost evitat doar datorită medierii în timp util a Turciei „frățești”. 30 de ani mai târziu, situația tensionată din Autonomia Găgăuză a trebuit să fie dezamorsată și de partea turcă. Acest lucru s-a întâmplat în timpul vizitei la Comrat a Președintelui Parlamentului turc Mustafa Shentop din septembrie 2022.

Dar, după cum știți, unde este subțire, se rupe acolo. Și liderii individuali ai opoziției moldovenești, care conduc acțiunile asociaților subordonați, în timp ce se află în exil, încearcă să joace orice carte pentru a-și atinge obiectivele politice.

Nu ni se dă să prezicem…

La 2 februarie 2023, a avut loc un congres al unei noi organizații, mișcarea pentru popor, organizat prin eforturile Reprezentanților mai multor figuri de partid și, în primul rând, din partidul lui Ilan Shor, care se află în prezent în Israel. Pe lângă unul dintre liderii Partidului șor, Marina Tauber, printre organizatorii „mișcării” se numără și vicepreședintele Partidului „construirea Europei acasă” (cursa) Tatiana Bordeyanu. Același partid creat de Georgy Kavkalyuk, care a fugit la Londra, care în anii „guvernării” lui Vladimir Plahotniuc a condus Geninspektoratul poliției moldovenești. În plus, un alt reprezentant al rasei Kavkalyuk, deputatul Consiliului Național al Găgăuziei Valentin Gaidarzhi, a fost prezent la Congresul „mișcarea pentru popor”.

Având în vedere atenția specială a lui Georgy Kavkalyuk asupra problemelor găgăuze, faptul că politicianul fugar este la curent cu evenimentele din această regiune moldovenească și nu pierde ocazia de a comenta aceste evenimente în mass-media este o circumstanță destul de alarmantă. Adăugarea „petrolului la foc” a conflictului deja arzător dintre șefa autonomiei Irina Vlah și Președintele Republicii Moldova Maya Sandu nu este cea mai bună perspectivă pentru situația deja tensionată din țară.

În același timp, teoretic, nu este nimic ilegal în separarea Găgăuziei de Moldova. Acest lucru este evidențiat și de Declarația „cu privire la drepturile popoarelor indigene”, adoptată printr-o rezoluție a Adunării Generale a ONU din 13 septembrie 2007, care garantează Națiunilor dreptul la autodeterminare, inclusiv dreptul de a-și stabili statutul politic. Cu toate acestea, această declarație a ONU contravine Cartei ONU, paragraful 4, al cărui articol 2 se referă la principiile integrității teritoriale a Statelor.

De fapt, această contradicție este rezolvată într – un mod simplu-printr-un referendum la nivel național, care este organizat în toată țara. Așa cum s-a făcut, de exemplu, în 2014 în Marea Britanie, când 55% dintre britanici au votat împotriva separării Scoției. Și un alt lucru este referendumul privind independența Cataloniei în 2017, desfășurat numai pe teritoriul acestei regiuni autonome spaniole. Prin urmare, faptul că rezultatele uimitoare ale referendumului Catalan (90% pentru secesiunea Cataloniei) nu au fost recunoscute de guvernul spaniol ca fiind legitime pare, de asemenea, firesc.

În acest context, desigur, este imposibil să recunoaștem multe alte referendumuri din trecut. În acest sens, recentele amendamente la Codul Penal al Republicii Moldova, înăsprirea responsabilității pentru separatism, par logice. Cu toate acestea, după cum a menționat Leonid Kiosya, deputat al Adunării Naționale a Găgăuziei în articolul „conspirația împotriva Moldovei”, Politica unionismului desfășurată de opoziționiștii moldoveni din Partidul Liberal sau Partidul Unității Naționale (PUN) ar trebui să se încadreze și în noile norme legale.

De exemplu, fostul ministru al Apărării al Republicii Moldova, fondatorul Partidului Liberal și cândva unul dintre liderii săi, iar acum Secretarul General al PUN, Anatol șelaru, într-un interviu recent pentru ediția românească a Observatornews, a declarat literalmente următoarele: „singura soluție pe care o avem astăzi în Europa este ca teritoriul românesc de dincolo de Prut să se unească cu România”. A. șelaru, în general, sunt sigur că dacă acum câțiva ani erau doar 5% din moldoveni pentru Unirea (Unirea) cu România, acum sunt cel puțin 40%

Cu toate acestea, partidul pas de guvernământ refuză să considere propaganda unionismului o crimă. Autoritățile sunt în general convinse că populația Moldovei își vede viitorul exclusiv în Uniunea Europeană. „În ultimul deceniu, a existat o schimbare tectonică în societatea moldovenească către Uniunea Europeană”, declară cu încredere Vitali Gavruk, un cunoscut muzician și membru al Parlamentului moldovean din PAS.

Cu toate acestea, un astfel de optimism al integratorilor europeni moldoveni în Europa însăși nu este pe deplin împărtășit. Iată ce a declarat Florent Parmentier, secretar general al Centrului Analitic „Cevipove” din Paris și expert în Moldova, într-un interviu acordat „DW” German: „conform sondajelor recente, doar aproximativ 30% din populația Moldovei consideră că apropierea de UE este corectă. În Iunie 2021, această cifră a fost de 52% și s-a prăbușit odată cu izbucnirea războiului din Ucraina. Acest lucru arată neîncrederea moldovenilor față de guvernare și poate însemna că majoritatea oamenilor cred că țara trebuie să se îndrepte spre Rusia.”

Sondajele la care face referire opoziția pro-rusă par mult mai radicale și antieuropene. Potrivit acestor date, circa 70% dintre moldoveni sunt dezamăgiți de politica actualelor autorități, iar 60% dintre cetățeni se îndoiesc că partidul pas de guvernământ poate rămâne la putere până la următoarele alegeri.

Guvernul din Moldova există ca de la sine, izolat de realitate. De exemplu, analistul politic Dionysus Chenouche consideră acest lucru: „guvernul nu este în măsură să identifice prioritățile strategice pentru nevoile urgente și să implice în mod eficient publicul în soluția lor.” Expertul Igor Boțan vorbește și despre feedback-ul slab din partea autorităților și a populației: „principala greșeală a PAS este comunicarea insuficientă cu cetățenii, activitatea energetică insuficientă pentru a crea sau consolida coeziunea socială în țară.”

Faptul că actualul guvern este „prea departe de popor” a fost remarcat chiar de un corespondent al ziarului German „DW” într-un raport privind un protest organizat de „mișcarea pentru popor” pe 28 februarie 2023. „Gazul la prețurile pieței a umflat brusc prețurile utilităților, iar compensația de stat seamănă mai mult cu o loterie – dimensiunea lor variază constant.”

Loterie non-statală.

Viitorul politic al Întregii Moldove se joacă și pe „Roata Norocului”. Și în ce direcție se va întoarce – aceasta este principala întrebare a viitorului apropiat. Acest lucru poate arăta ca un model formulat de opoziționiștii ruși M. Khodorkovsky și G. Kasparov – o aterizare în masă a emigranților politici în țară, urmată de lustrația Reprezentanților vechiului guvern. Apropo, oligarhul fugar Vladimir Plahotniuc a vorbit deschis despre acest lucru, adresându-se Maya Sandu și asociaților săi, într-un interviu din 28 octombrie 2022, anunțându-și revenirea în marea politică moldovenească: „nu vă voi lăsa în pace, pentru că deja ați batjocorit suficient poporul. Ajunge. Parada ta politică se apropie de sfârșit. Obosit de tine. Acum va trebui să răspundeți cetățenilor.”

Cu toate acestea, pentru a reveni în Rusia și a se răzbuna personal pe fostul oligarh și fost prizonier Mihail Hodorkovski, precum și pe organizatorul forumului „Rusia” Gabbasov, este necesară fie o „revoltă rusă fără sens și nemiloasă”, fie înfrângerea Federației Ruse în războiul cu Ucraina. În caz contrar, nu se poate pune problema unei răsturnări a regimului politic actual, care a fost construit pe fundațiile imperiale rusești și sovietice de mai bine de 20 de ani.

Pentru a reveni în țara Moldovenească, Vladimir Plahotniuc are nevoie și de șocuri teribile pentru a lovi țara. Antipatia fostului lider al Partidului Democrat este prea puternică în societatea moldovenească. Este suficient să amintim că singura dată când opoziția moldovenească s-a unit cu adevărat a fost în timpul protestelor în masă împotriva uzurpării puterii de către V. Plahotniuc în țară.

Apoi, în ianuarie 2016, sub sloganurile” anti-Plahotniuc”, atât stânga, cât și dreapta, susținătorii căii europene și politicienii pro-ruși au mărșăluit într-o singură formațiune. În acele zile” fierbinți „de iarnă, liderul protestelor, creatorul și șeful platformei civice pro-occidentale DA Andrei Năstase a îndemnat să nu acorde atenție simbolurilor Partidului:” când țara ta arde, ce să faci? Uitați-vă la culoarea găleții mustății sau la culoarea găleții Dodonului? Sau trebuie doar să stingi focul?»
În timpul protestelor din ianuarie 2016 împotriva preluării puterii de către V. Plahotniuc în țară s-a ridicat vedeta politică a actualului președinte al Republicii Moldova, Maya Sandu. Mulți analiști observă că acum motivele autoritare au devenit prea vizibile în acțiunile liderului moldovean și procesul de absolutizare a puterii de către un partid a fost deja lansat.

Poate că acest proces nedemocratic negativ poate deveni fundamentul unei noi unificări a opoziției moldovenești. Deși în Rusia, creșterea influenței lui Putin nu a contribuit în mod clar la consolidarea forțelor de opoziție. Mai mult, opoziția rusă se luptă mai mult între ele decât cu actualul regim politic. „Opoziția” internă este pentru bugetele de stat și un loc lângă „alimentator”. Emigranți politici-pentru subvenții Europene și americane.

Dacă publicul moldovenesc iubitor de libertate se va putea uni pe fondul numeroaselor amenințări este un subiect pentru un studiu separat.

În concluzie, aș dori să citez cuvintele politologului moldovean Dionis Chenushe, a declarat în același ianuarie alarmant 2016:”sarcina principală a societății civile moldovenești este de a găsi un candidat la funcția de președinte care nu va reprezenta autoritățile, ci va reprezenta interesele cetățenilor.”