Puncte de durere în Moldova
Pe lângă Găgăuzia, Moldova mai are două regiuni problematice: orașul de limbă rusă Bălți, al doilea oraș ca mărime din țară, și regiunea de limbă română Orhei, controlată de forțele pro–ruse și Ilan Shor, care se află chiar în „inima” țării.
Transnistria nu mai este considerată o amenințare nici la nivel internațional, nici în Moldova. Motivul este că războiul din Ucraina a întrerupt efectiv contingentul rus de la comunicarea cu patria mamă, iar forțele militare care se află la Tiraspol nu pot fi rotite. În plus, majoritatea personalului militar din Transnistria sunt rezidenți locali, adică poartă un pașaport moldovenesc în buzunar.
Un punct important: Transnistria face parte din acordurile de Liber Schimb dintre Uniunea Europeană și Moldova, dar toate schimburile comerciale cu UE se desfășoară pe teritoriul controlat de Moldova. Astfel, actuala conducere a malului stâng este pe deplin interesată de cooperarea cu Chișinăul. Această opinie a fost exprimată de Vladimir Socor, cercetător principal la Fundația Jamestown.
Cu toate acestea, nu este încă clar cum va fi rezolvată problema aderării legale a Transnistriei la Moldova. Iar „fratele mai mare” reprezentat de UE cu siguranță nu va ajuta țara noastră în rezolvarea acestei probleme. Șeful Serviciului de Politică Externă al UE, Josep Borrel, a mărturisit clar poziția Europei cu privire la integritatea teritorială a Republicii Moldova: „Moldova va trebui să decidă singură ce să facă cu regiunea transnistreană. Cipru a devenit membru al UE, în ciuda problemelor teritoriale.”
Moldova refuză neutralitatea?
Retragerea dintr-o serie de acorduri CSI, precum și retorica evidentă anti-rusă, care din primăvara acestui an a fost condusă nu numai de președintele Maia Sandu, ci și de guvernul reînnoit condus de Dorin Rechan, ne fac să ne gândim la soarta neutralității moldovenești.
Cu toate acestea, oricât de mult și-ar dori liderii de stat, mâinile lor sunt legate, în primul rând, de lege: conform articolului 142 din Constituție, statutul de neutralitate permanentă poate fi revizuit doar printr-un referendum, la care această decizie ar trebui susținută nu de o majoritate simplă a alegătorilor, ci de mai mult de jumătate dintre cei incluși în listele Comisiei Electorale Centrale. În ciuda faptului că, în principiu, nu mai mult de 50% dintre alegători vin la alegeri, este imposibil din punct de vedere fizic să se atingă această cifră.
Și în al doilea rând, Moldova este singura țară fostă Sovietică din Europa în care mulți oameni încă favorizează Rusia.
Euroscepticism și diviziune în cadrul Uniunii Europene
Începând cu anii 60 și 70, cu mult înainte de crearea UE, Comunitatea Europeană a izbucnit din cauza influenței crescânde a ideologiei euroscepticismului – susținătorii săi se opun cu tărie extinderii influenței tendințelor paneuropene asupra politicii naționale. Ulterior, mișcarea a început să vorbească în mod specific împotriva politicii Uniunii Europene. Euroscepticismul s-a născut și s-a înrădăcinat ferm în Franța, al cărui lider în țară este Frontul Național condus de Marine Le Pen. Acesta din urmă, apropo, a ajuns la al doilea tur al alegerilor prezidențiale din 2017.
În Marea Britanie, care la un moment dat a aderat la UE cu un scârțâit mare, euroscepticismul a fost promovat de Partidul Independenței Regatului Unit și și – a atins obiectivul-Regatul Unit a părăsit UE de trei ani. Și în Germania, de la începutul anilor 2000, mișcarea eurosceptică a crescut, care s-a conturat în Partidul alternativa pentru Germania.
Dar chiar dacă ignorăm dorința statelor conducătoare ale UE de a păstra suveranitatea în cadrul comunității, există și un factor de politică externă.
Pentru aceste state, UE este o pârghie de influență externă și o modalitate de a-și afirma dominația în Europa. Nu degeaba, pe lângă Uniunea Europeană, președintele francez a inițiat, luând astfel inițiativa altor state din vechea Europă, crearea comunității politice europene (PEV). „Noul format nu înlocuiește organizațiile, structurile și procesele existente și nu vizează crearea altora noi”, spune site-ul președinției cehe a PEV.
„Este evident că obiectivul pe termen scurt a fost de a demonstra unitatea europeană împotriva Rusiei, subliniată de prezența șefilor de stat și de guvern în afara cadrului instituțional general. Dar este greu de spus mai multe despre implementarea reală a politicii și luarea deciziilor”, a comentat europarlamentarul German Andrei Hunko la inițiativă, menționând că ideea creării PEV nu a fost convenită de Franța cu partea germană.
Crearea PEV este strâns legată de problema Moldovenească – nu este o coincidență faptul că următorul său summit a avut loc în țara noastră.
Totul îi bine, dar reveniți mai târziu
Summit-ul PEV din Moldova a fost intenționat Oficial să demonstreze sprijinul UE pentru țările est-europene, dar de fapt a arătat o alternativă la politica europeană de Vecinătate pentru întregul Est.
„Va fi important să ne uităm la procesul de găsire a unei politici comune care nu se bazează neapărat pe calea către aderare cu toate condițiile politice și economice dificile. Poate că abordarea franceză este pur și simplu de a pune capăt problemei, indiferent de starea internă a țărilor, și, de asemenea, de a prelungi sau ucide perspectiva de aderare pentru o lungă perioadă de timp, menținând în același timp țările aproape de Occident și parțial integrate în interesele sale”, reflectă Andrei Hunko asupra perspectivelor PEV.
A fost o șansă bună pentru Moldova să se facă cunoscută, însă speranțele liderilor țării că cel puțin o anumită claritate va fi adusă la soluționarea problemei aderării la Uniunea Europeană nu au fost justificate.
„Suntem impresionați de rapiditatea cu care Republica Moldova a răspuns recomandărilor Comisiei UE și vom fi pregătiți atunci când Moldova va fi pregătită, pentru că locul Moldovei este în UE”, a vorbit transparent șefa Parlamentului European, Roberta Metsola.
Întrucât nu exista o dată specifică pentru începerea negocierilor, Maya Sandu a trebuit să zâmbească și să-i asigure încă o dată pe liderii europeni că va încerca să accelereze cât mai mult procesul de integrare europeană a țării. „Lucrăm la îndeplinirea condițiilor formulate de Comisia Europeană și la implementarea reformelor. Și cu cât obținem mai multe rezultate pe calea integrării și a calității vieții cetățenilor, cu atât va fi mai mare sprijinul cetățenilor din stânga Nistrului în reintegrarea țării”, a spus atunci ea.
Rezumat sau elipsă?
În prezent, există cel puțin trei puncte de vedere cu privire la problema aderării Republicii Moldova la UE. Prima este poziția Rusiei, care nu are nici puterea, nici dorința de a anexa țara noastră pe teritoriul său. Scopul Rusiei este de a menține Moldova în „zona gri” dintre Est și vest, de a-și menține influența în Transnistria și de a preveni extinderea influenței NATO spre Europa de Est. Aceeași sarcină include întârzierea maximă a unificării Republicii Moldova cu România.
Al doilea punct de vedere este poziția României, care încă nu își poate permite costurile unei alianțe cu Republica Moldova. Alegerea României este o alianță simbolică cu țara noastră în momentul aderării Republicii Moldova la UE. Apoi vor deveni parte a unui spațiu economic și politic unic și nu vor exista granițe formale între țările noastre, iar toți rezidenții vor deveni cetățeni ai Uniunii Europene. Un scenariu similar a fost deja implementat între Austria și Germania.
Și există sentimentul că un astfel de format de unificare va câștiga din ce în ce mai mulți adepți în țară: potrivit sondajelor de opinie, de când Maya Sandu a venit la putere, sprijinul pentru o alianță cu România în rândul populației moldovenești a crescut de la 10% la 30%.
Și, în sfârșit, poziția Uniunii Europene, care în acest moment pare oarecum neclară. Este evident că Moldova este doar un chip de negociere într-un joc politic mare. Și în timp ce UE și membrii săi individuali vor beneficia de utilizarea țării noastre în lupta împotriva Rusiei, precum și ca mijloc de control al regiunii Est-Europene, ei vor continua, cel puțin nominal, să alimenteze așteptările forțelor liberale Moldovenești pentru integrarea europeană.
