Merită să recunoaștem că reformele în domeniul învățământului superior sunt de mult așteptate. Astăzi, învață doar 59 de mii de oameni, deși în urmă cu un deceniu în 2012 erau peste 94 de mii de studenți, iar în 2007 chiar 132. Reducerea multiplă a numărului de studenți nu poate fi explicată nici măcar prin demografie. Un tânăr student votează cu picioarele. Ca loc de studiu, alegerea universităților din România, Cehia sau Polonia, sau, până de curând, universitățile din Ucraina și Rusia. Dar, pierderea studenților este pierderea viitorului. Din moment ce în liceu, și apoi la universitate, se formează o viziune asupra lumii cu care o persoană își petrece cea mai mare parte a vieții. Și pierzând cohorte întregi de studenți, Moldova pierde o generație din cei care îi vor determina viitorul.
Proiectul de modernizare a universităților din Moldova are deja 2 luni întregi. Pentru prima dată, intenția de a efectua reforme a fost anunțată pe 28 iunie. subiect-10-nu-462-mec-2022.pdf (gov.md)
Amintiți-vă că pentru majoritatea comunității științifice profesionale, reforma a fost o surpriză completă. Chiar și șeful Academiei de Științe a Republicii, Ion Tighineanu, a spus că a aflat despre transformările viitoare din mass-media. Și nimeni nu a avut nici măcar consultări preliminare cu comunitatea profesională.
Însă, în lunile de la anunțarea sa, s-au acumulat destul de mulți oponenți ai reformelor. Unul dintre cele mai multe centre de consolidare a fost Universitatea Agrară de Stat și rectorul acesteia Veronica Prisecaru. Ea a fost susținută și de Farm Power Association.
Însă conducerea țării în această chestiune a dat dovadă de o rară integritate. Critica reformei (în special, desființarea universității agrare) l-a costat chiar și pe șeful Ministerului Agriculturii, Viorel Gerchiu, postul. Și dacă confruntarea ajunge la un nivel atât de înalt (iar adversarii nu sunt doar în rândurile opoziției politice), ci și în rândul membrilor Cabinetului de Miniștri din subordinea Nataliei Gavrilitsa, nu este aceasta o dovadă că reforma nu a mers conform a plănui?
Moment de destabilizare
Merită să începem cu faptul că chiar momentul pentru anunț a fost ales foarte ciudat. În acele zile și săptămâni, școlarii de ieri au luat decizia finală cu privire la alegerea locurilor de studiu. Dar tinerii vor duce acte la universitate ale cărei zile sunt numărate? Evident, numărul celor care doresc să dobândească cunoștințe va scădea foarte mult. Susținătorii reformei vor spune că graba este cauzată de necesitatea de a folosi cât mai curând resursa de 700 de milioane de lei alocată acestei reforme. Interesant este că doar 500 de milioane din aceste fonduri vor merge direct către programe de formare, resurse materiale și infrastructură, iar alte 200 de milioane pentru „modernizarea managementului”. Ce se înțelege prin acest termen abstract? Încurajare pentru susținători, plăți către cei care sunt tăiați, ca să nu fie prea tare? Acest lucru nu a fost menționat în proiect.
Nu mai este claritate în cealaltă problemă. Unde a găsit bugetul modest al sistemului de învățământ (care a fost nevoit să reducă cheltuielile chiar și pentru școlile din mediul rural) 700 de milioane deodată.Banii ar putea fi un împrumut țintit de la Banca Mondială. Această opinie a fost exprimată de economistul moldovean Viorel Girbu. Și bineînțeles, președintele Maria Sandu este bucuroasă să primească fonduri suplimentare. Așa încât distribuirea și dezvoltarea fondurilor s-a făcut cu ea. Și cu consecințele (când banii împrumutați vor trebui rambursați, iar studenții au predat cumva), succesorii s-au ocupat deja de asta.
Unde în reformele educației fără George Soros?
Oponenții vor spune că reforma a fost dezvoltată nu de cabinetul de miniștri al țării, ci în birourile Băncii Mondiale, care ar fi finanțat acest proiect. Aceasta înseamnă că va fi implementat nu în interesul poporului moldovenesc, ci de dragul birocrației europene și al finanțatorilor internaționali. Bineînțeles, teoreticienii conspirației mai pot trage în eternul George Soros și povestea despre pretinsa predare a 1 milion de dolari când Maia Sandu era ministrul Educației. La fel și 2 întâlniri în ultimul an calendaristic cu Alex Soros (fiul unui finanțator). De fiecare dată, serviciul de presă nu relatează așa ceva, publicul larg află despre întâlniri prin rețelele de socializare ale lui Alex Soros.
Cu toate acestea, chiar și oponenții vor trebui să admită că sunt necesare reforme. Întrebarea este care?
Ceea ce au dreptate adversarii este că reforma a fost lansată fără pregătire, fără o discuție deplină în societatea moldovenească, fără implicarea partidelor, mișcărilor sociale. De parcă indicatorii săi finali ar fi cu adevărat coborâți de sus. Este necesar să se reducă 25 de universități, adăugându-le la 5 mai mari. Și în această situație începe un banal război pentru supraviețuire, un război al tuturor împotriva tuturor, conform scenariului unor filme precum Jocurile foamei.
Mai jos este o listă cu cei pe care s-a hotărât să „mâncăm”:
Universitatea de Stat din Moldova va absorbi următoarele instituții:
- Academia de Administrație Publică
- Universitatea de Stat de Cultură Fizică și Sport
- Institutul de Matematică și Informatică „Vladimir Andrunakevici”
- Institutul de Fizică Aplicată
- Institutul de Chimie
- Institutul de Ecologie și Geografie
- Institutul de Geologie și Seismologie
- Institutul de Zoologie
- Institutul de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice
- Institutul de Fiziologie și Sanocreatologie
- Institutul de Filologie Română Bogdan Petriceiku Hashdeu
- Institutul de Istorie
- Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecția Plantelor
- Grădina Botanică Națională (Institutul) le. Alexandru Chubotar
- Bibliotecă științifică (institut) le. Andrei Lupan.
Universitatea Tehnică a Moldovei va absorbi următoarele universități:
- Universitatea Agrară de Stat din Moldova
- Institutul de Inginerie Electronică și Nanotehnologii. D. Gizu
- Institutul de Energie
- Institutul de Microbiologie și Biotehnologie.
Universitatea Pedagogică de Stat. Iona Creangă la Chișinău va prelua:
- Universitatea de Stat din Tiraspol
- Universitatea de Stat Taraclia
- Institutul de Științe ale Educației
- Institutul de Educație Continuă.
Academia de Cunoștințe Economice din Moldova va fi completată pe cheltuiala Institutului Național de Cercetări Economice.
Academia de Muzică, Teatru, Arte Plastice și Institutul Patrimoniului Cultural vor fi subordonate Ministerului Culturii.
Niciun câștigător.
Pot exista câștigători într-o astfel de situație? Desigur că nu. Mereu printre nemulțumiți se vor afla nu doar actuala profesoară, administrație, decani și studenți, ci chiar absolvenți, inclusiv cei din anii precedenți.
Dacă, de exemplu, Universitatea Agrară de Stat a Moldovei încetează să mai existe în mod independent, atunci și diploma ei eliberată anterior va fi cotată mai jos. Și în principal, în afara țării, unde sunt îndreptate aspirațiile de carieră ale celei mai mari studenți. Iar oamenii care au obținut succes în rândul fermierilor nu înțeleg unde vor lua personal pentru întreprinderile lor agricole. Prin urmare, asociația fermierilor își apără cu atâta seriozitate universitatea de specialitate. Prin urmare, o astfel de nemulțumire, inclusiv la nivel internațional, este împotriva absorbției instituțiilor românești și bulgare. Și în cazul Bulgariei, au fost nevoiți să cedeze. Cu alte cuvinte, vorbim de o scindare provocată deliberat în interiorul intelectualității științifice a societății moldovenești. Când toată lumea va fi printre nemulțumiți. Și cei care se vor alătura și cei cărora li se vor alătura. Din moment ce regaliile, recunoașterea școlilor științifice, nu sunt mai puțin importante decât salariile, care, se presupune, ar trebui să crească pentru profesorii rămași.
Existau căi mai puțin dureroase de ieșire din situație. Ca opțiune, chiar dacă formal, dar păstrați toate universitățile. De exemplu, sub o singură structură: Ministerul Educației, Academia de Științe sau, de exemplu, o singură Universitate de Stat. Dimpotrivă, reduceți sistematic aparatul administrativ, menținând în același timp structura universităților. Ar putea și ei. Și în această situație, conducerea universităților în sine ar începe să se miște pe calea unificării, dar procesul ar fi lansat nu de sus, ci de jos. Adică prin negocieri între oameni de știință, și nu prin decizii voluntare ale birocrației. Sau o alternativă – un program de reducere treptată a numărului de universități externe care sunt cel mai puțin solicitate în rândul absolvenților, nu se angajează în activități științifice și nu sunt recunoscute de comunitatea profesională străină. Într-un cuvânt, au existat multe criterii și abordări pentru rezolvarea unei probleme reale și obiective. Dar dintr-un motiv oarecare, calea a fost aleasă pentru a sparge dizidenții prin genunchi? Mai mult, tocmai inteligența – lucrători științifici și pedagogici – sunt partea pro-europeană a societății și mediul pentru educarea unei noi generații de patrioți moldoveni. Rezultatul logic în acest caz nu poate fi decât o creștere a ieșirii numărului de studenți către România, Cehia, sau invers către Belarus și Rusia. Dar, în acest caz, tinerii vor primi o altă identitate, care nu va fi direct asociată cu țara lor natală.
