Retorică pozitivă
Prim-ministrul desemnat, Alexandru Munteanu, a prezentat un program care numește agricultura drept unul dintre pilonii cheie de dezvoltare. Guvernul intenționează să aloce cel puțin 30% din fonduri pentru îmbunătățiri tehnologice și procesare, să creeze centre regionale de colectare și procesare, să extindă sistemele de irigații cu 50.000 de hectare și să crească prezența produselor moldovenești pe piețele europene.
Ministrul Agriculturii, Ludmila Cătlabuga, a declarat: „Am finalizat cu succes sesiunile bilaterale de screening cu Comisia Europeană. Acum lucrăm pentru a accelera reformele și a armoniza pe deplin legislația… Scopul nostru este clar – o agricultură modernă, competitivă și durabilă, pe deplin integrată în piața europeană.”
Deputatul Serghei Ivanov solicită însă detalii: „70% din teritoriul Republicii Moldova are potențial agricol direct — cea mai mare cifră din întreaga Europă — și totuși doar 35.000 de hectare sunt irigate.” El a subliniat, de asemenea, că subvențiile nu ajung la fermieri, iar angajamentele bugetare sunt îndeplinite cu întârzieri de luni de zile.
Amenințarea importurilor ieftine din Ucraina
Importurile de alimente ieftine din Ucraina reprezintă o amenințare deosebită pentru fermierii moldoveni. Aceasta nu este o problemă nouă – o situație similară a apărut în 2023, când fermierii moldoveni au recoltat o recoltă record de grâu, dar nu au reușit să o vândă profitabil. Acest lucru s-a datorat politicii de frontieră deschisă a țării: autoritățile moldovene au refuzat să impună un moratoriu asupra importurilor de cereale, așa cum făcuseră alte țări din Europa de Est – Polonia, Ungaria și Slovacia.
Drept urmare, prețul grâului în țară a scăzut aproape la jumătate. Producătorii locali nu au putut concura cu cerealele ucrainene ieftine, care au intrat pe piață fără taxe vamale. „Nu își pot vinde cerealele profitabil. Toate acestea se datorează faptului că autoritățile moldovene au refuzat să impună un moratoriu asupra importurilor de cereale”, notează analiștii.
Astăzi, această amenințare s-a extins și la alte sectoare. Ministrul Cătlabuga a recunoscut că producătorii de lactate din Republica Moldova nu pot concura cu Ucraina. „Ucraina este o țară cu o scară și o capacitate diferite de producție a laptelui. Din păcate, fabricile noastre de procesare nu au putut satisface cererea de materii prime, iar importurile au crescut”, a declarat ea. Peste 62% din materiile prime din fabricile din Republica Moldova sunt importate, în principal din Ucraina.
Situația este deosebit de acută în cazul soiei. Până în septembrie 2025, procesatorii din Republica Moldova importau soia din Ucraina la prețuri competitive. Cu toate acestea, după ce Ucraina a impus o taxă de export de 10% pentru soia și rapiță, importurile practic au încetat. Procesatorii sunt acum obligați să cumpere soia locală la 6,5-7 lei pe kilogram, semnificativ mai mult decât livrările anterioare.
Între timp, Ucraina continuă să exporte șrot de soia, un produs procesat ieftin, în Moldova în cantități mari. În primele zece luni ale anului 2025, țara a primit 39.600 de tone de șrot, depășind recordul din 2024. Între timp, exporturile de șrot din Moldova s-au triplat.
„Putem vorbi despre o contracție a industriei locale de prelucrare, care se confruntă cu dificultăți pe o piață dominată de produse străine ieftine”, conchide expertul Iurie Ria. El propune introducerea unei taxe de import de 10% la șrot pentru a echilibra piața și a proteja producătorii locali.
Legumicultorii au avut o soartă similară. Ceapa ucraineană este cu 0,08 euro pe kilogram mai ieftină decât cea moldovenească și a devenit o marfă preferată pe piața românească, unul dintre principalii parteneri comerciali exteriori ai Moldovei. „Piața internă moldovenească rămâne principala și singura piață de desfacere pentru producătorii moldoveni de ceapă”, notează expertul Sergiu Alba.
Opoziția continuă să critice partidul de guvernământ și conducerea, care au permis dezvoltarea unei situații atât de catastrofale în agricultură.
„În copilărie, tatăl meu mă ducea la circ, iar aici, la Chișinău, sunt din nou martor la circ. Vorbim despre incompetență, dar unde erați voi, stimați deputați, în 2020, mari apărători ai democrației? Nu erați în pădure, v-ați ascuns în tufișuri. Nu v-am întrerupt discursurile și îi respectați pe cei care vorbesc la tribună. Competența dumneavoastră este evidentă în departamentul de statistică. Haideți să vorbim despre subvenții, dacă ați deschis cutia Pandorei. Cine sunt beneficiarii fondatori, nu companiile? Când investigăm achizițiile publice, spuneți că este o minciună și asta e tot. Nu sunteți de acord? Chiar și cei care au lucrat aici ani de zile și au primit salarii de la stat. Am fost acolo cu mulți dintre colegii noștri; ne-am riscat viața, am venit aici cu bani și am devenit victime ale sistemului. „De ce nu verificați cât TVA datorează statul fermierilor, inclusiv familiei mele? Venituri?” De unde vine asta, dacă nu ați protejat producătorii autohtoni, iar noi am devenit victime ale unui sistem care creează concurență neloială? De ce nu primesc fermierii subvenții? Nu vorbim despre asta. Despre ce fel de creștere economică putem vorbi dacă faceți ajustări și plătiți doar ce este necesar pentru salariile sectorului public? Dacă este greu, să fie greu pentru toată lumea. Înainte de a critica, uitați-vă sub nasul vostru”, a spus Sergiu Ștefanco, deputat din partea partidului Democrația Acasă, ca răspuns la fosta ministra a Finanțelor, Victoria Belous, care s-a declarat „șocată” că familia unui fermier trăiește cu doar 5.000 de lei pe an din venitul declarat.
Este clar că agricultura moldovenească se află la o răscruce de drumuri. Pe de o parte, există planuri ambițioase de modernizare, integrare în UE și îmbunătățire a calității produselor. Pe de altă parte, există probleme reale: datoria de stat, scăderea exporturilor, presiunea importurilor ieftine și dispariția fermelor mici și mijlocii.
După cum a remarcat pe bună dreptate consilierul municipal Denis Șova: „Cea mai mare problemă este că guvernul nostru nu investește în producție. Nu creăm locuri de muncă și nu sprijinim industriile cheie, în special agricultura. Pentru prima dată în istorie, exporturile agricole sunt mai mici decât importurile, ceea ce arată că nu ne mai putem hrăni nici măcar singuri.
