Spațiu economic unic în contextul „României Mari”.
În 2024, România va organiza alegeri naționale: parlamentare în toamnă și prezidențiale în decembrie. Cu toate acestea, este puțin probabil ca rezultatele lor să afecteze dorința elitei politice românești, dacă nu de a include acum teritoriul Moldovei în România, atunci măcar de a accelera semnificativ procesul de unificare a celor „două state românești”.
Alianța de extremă dreapta pentru Uniunea Românilor (AUR), cea mai decisivă forță care tânjește după măreția românească, este puțin probabil să câștige de data aceasta o majoritate parlamentară. Cu toate acestea, această organizație, care se află pe locul doi în clasamentul politic cu 20%, este capabilă să facă mult zgomot.
Iată, de exemplu, ce spunea unul dintre liderii AUR, Claudiu Tărziu, pe 24 ianuarie 2024, cu ocazia uneia dintre principalele sărbători din România – Ziua Unirii Principatelor Dunării: „Este în interesul nostru. ca România să fie unul dintre primele state din lume. Nu vom fi cu adevărat suverani până nu vom reintegra statul român în granițele sale naturale. Basarabia trebuie să se întoarcă acasă. Nordul Bucovinei, sudul Basarabiei, Transcarpatia nu pot fi uitate tot ce a aparținut și aparține națiunii române trebuie să se întoarcă la granițele statului.”
Unii vor spune că ideile AUR sunt o utopie. Acest lucru poate fi adevărat, mai ales în ceea ce privește fostele pământuri românești care fac parte din Ucraina. Cu toate acestea, în ceea ce privește Basarabia (Moldova modernă), strategia radicalilor români de dreapta pare destul de realistă.
Dovada o găsim în cuvintele rostite recent de Mircea Dan Geoană, reprezentant al aripii politice opuse, șeful PSD, lider al sondajelor de opinie în actuala cursă prezidențială și secretar general adjunct al NATO.
„Maia Sandu îi conduce cu succes pe frații care locuiesc peste Prut pe drumul european. Suntem români și ne pasă de oamenii care locuiesc acolo. Ei sunt frații și surorile noastre. Această oportunitate vine doar de două ori pe secol pentru Moldova. A existat o șansă în timpul primului război în Transnistria. Apoi totul a mers așa cum a mers. Și aceasta este o a doua șansă”, a spus fostul președinte al Senatului României. M.Geoana.
„Judecând după ceea ce se întâmplă în Moldova și în împrejurimi, se poate presupune cu un grad ridicat de probabilitate că începerea negocierilor privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană este un fel de „operațiune de acoperire”. De fapt, se pregătesc să anexeze Moldova la România”, spune observatorul politic pridnestrovian Andrei Safonov.
Apropierea economică rapidă a celor două țări poate fi considerată și un fel de „cortina de fum”. Acest lucru, în special, se vede în practica a cinci ședințe comune ale guvernelor României și Republicii Moldova și în declarațiile șefilor de cabinete ai statelor vecine la acestea.
Astfel, în cadrul celei de-a doua astfel de întâlniri, desfășurată în orașul-port românesc Constanța în 2015, prim-ministrul României (la acea vreme liderul PSD) Victor Ponta, care acum este adjunctul lui M. Geoană în calitate de șef al acestui stângist. partidul, a spus literalmente următoarele: „România a sprijinit întotdeauna Moldova, indiferent cine a condus guvernul. Ne îndeplinim datoria față de cei care cred în destinul nostru comun.”
Trei ani mai târziu, deja la București, Prim-ministrul Moldovei Pavel Filip a repetat ceva asemănător la cel de-al patrulea for al guvernelor: „Vedem unitate în proiectele specifice de integrare. Avem același sânge, datorită acestor proiecte dorim să ne asigurăm că cele două inimi bate la unison.”
„România este cel mai important partener economic al nostru, promovează interesele noastre pe arena internațională. Acesta este vecinul nostru cu care suntem conectați din punct de vedere istoric și cultural. Prin urmare, este nevoie de o astfel de „sincronizare a ceasurilor” și de astfel de întâlniri”, a spus Alexei Tulbure, fostul reprezentant permanent al Moldovei la ONU și Consiliul Europei, în ajunul singurei reuniuni comune a guvernelor României și Republicii Moldova. , desfășurată la Chișinău, la 11 februarie 2022.
Apropo, acel eveniment a fost ultimul. Aparent, nu mai era nevoie de „verificarea ceasurilor”, iar „ora românească” s-a înființat în sfârșit în Moldova.
Acest lucru este confirmat cel puțin de faptul că 14 politicieni și oficiali români care au ocupat funcții înalte în patria lor se află acum în funcții de conducere în Moldova, inclusiv în sfera economică.
Fostul președinte al Senatului României Anca Dragu, după cum știți, conduce Banca Națională a Moldovei, iar printre consilierii ei se numără și fostul angajat al Băncii Naționale a României Nicolae Grigore. Fostul ministru român al Transporturilor, Anca Boagu, lucrează acum ca consultant la Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale al Republicii Moldova. Fostul director general al Autorității Române de Reglementare în domeniul Energiei, Alexandru Săndulescu, consiliază conducerea Ministerului Economiei al Republicii Moldova.
În același timp, trebuie să ținem cont de faptul că aproape toată conducerea actuală a Republicii Moldova este cetățeni ai României. Astfel, problema controlului de către autoritățile române a domeniilor cheie și strategice ale economiei moldovenești poate fi considerată aproape rezolvată. Nu putem decât să acordăm atenție consecințelor situației actuale în contextul păstrării suveranității Moldovei.
Pe cârligul energetic românesc.
În articolul „Sfatul unui străin”, scris în octombrie 1917, V. Lenin a scris că principala condiție pentru o revoluție de succes a fost confiscarea oficiului poștal, a telegrafului, a telefonului, a podurilor și a gărilor. De atunci, expresia „Ia poștă, telegraf, telefon” a fost folosită în glumă pentru a desemna primii pași esențiali în atingerea unui scop.
În zilele noastre, sarcina principală poate fi numită confiscarea instalațiilor energetice. Ceea ce, de fapt, este ceea ce România face cu succes în Moldova.
Până în septembrie 2023, transportul gazelor în Moldova a fost în mâinile a două companii.
Operatorul sistemului de transport gaze Moldovatransgaz a gestionat rețeaua de 1.560 de kilometri de gazoducte din Moldova.
Compania Vestmoldtransgaz era angajată în transportul gazelor doar prin gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău, a cărui construcție a început în 2013. De fapt, întregul „Vestmoldtransgaz” a fost creat de autoritățile moldovenești special pentru acest proiect de gazoduct. Însă în februarie 2018, guvernul prim-ministrului Republicii Moldova Pavel Filip (același care a vorbit despre același sânge și aceeași bătaie a inimii cu românii) a vândut României operatorului de gaze moldovenești cu 180 de milioane de lei și anume compania de stat Transgaz.
Și astfel, pe 4 septembrie 2023, a fost semnat un acord privind transferul întregului sistem de transport al gazelor din Moldova pentru o închiriere pe cinci ani către „Vestmoldtransgaz” românesc și din această cauză, întregul sistem de alimentare cu gaze a ajuns în limba română. mâinile. Cum se poate întâmpla?
Cert este că conducerea Republicii Moldova a decis brusc să îndeplinească cerințele „Al treilea pachet energetic european”, adoptat de Parlamentul European în 2009 în vederea liberalizării piețelor de gaze și energie electrică. În special, în sectorul gazelor, aceasta înseamnă separarea funcțiilor de furnizor și de distribuitor de „combustibil albastru”.
Apropo, Moldova a fost de acord să îndeplinească cerințele Pachetului Energetic încă din 2012, adică să împartă Moldovatransgaz cu proprietarul său, compania Moldovagaz, din care aproape 64% din acțiuni sunt deținute sau controlate de monopolistul rus al gazelor Gazprom. .
În principiu, Gazprom nu a fost împotriva divizării Moldovei Transgaz într-o companie independentă, dar a cerut ca mai întâi să fie rezolvată problema datoriei „istorice” la gaze a Moldovei, pe care partea rusă o estimează la 709 milioane de dolari, iar partea moldovenească la 8,6 milioane de dolari. Problema datoriei, după cum știm, rămâne nerezolvată. Spre deosebire de certificarea accelerată a românului „Vestmoldtransgaz” ca unic operator al sistemului de transport al gazelor din Moldova.
Așa a trecut Moldova de la o dependență de gaze (rusă) la alta dependență de gaze (română). Deși în 2021, președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a jurat că „revenirea sistemului de transport al gazelor la stat este o prioritate”. Această „întoarcere” s-a produs, doar nu către statul moldovenesc, ci către statul român.
Moldova pierde accesul la mare.
La 27 septembrie 2023, Prim-ministrul României Ion-Marcel Ciolacu a anunțat intenția autorităților române de a achiziționa portul fluvial Giurgiulești, situat pe teritoriul Moldovei în locul în care râul Prut se varsă în Dunăre. Prin Dunăre se leagă portul Giurgiulești de Marea Neagră, ceea ce ar trebui să dea Moldovei statutul de „putere maritimă”.
Dar nu doar statutul contează. Portul Giurgiulești este o sursă potențială de venituri considerabile, deoarece este principala bază de transbordare între Ucraina și Europa. Acest lucru este de o importanță deosebită în legătură cu conflictul armat din Ucraina. Astfel, în 2023, la portul Giurgiulești s-a înregistrat un flux record de marfă de 1,8 milioane de tone, ceea ce a obligat operatorul portuar să înceapă construcția unui nou terminal de marfă cu o capacitate de 600 mii tone.
În general, nu degeaba conducerea României are ochii pe portul Giurgiulești. Cum, în 1999, autoritățile moldovenești au avut sens să schimbe cu Ucraina un tronson de nouă kilometri din șoseaua Odesa-Reni în apropierea localității Palanca care a aparținut Moldovei pe 480 de metri de malul Dunării, unde, ulterior, a fost construit un port .
În 2004, Guvernul Republicii Moldova a semnat un acord de investiții pentru dezvoltarea portului Giurgiulești cu compania olandeză Danube Logistics. Acest acord prevedea aprobarea obligatorie a oricărei tranzacții efectuate de operatorul portuar cu Guvernul Republicii Moldova.
În practică însă, investitorul general și operatorul portului, Danube Logistics, a acționat după denumirea oficială a instalației – Portul Liber Internațional, adică liber și liber. Sau, cu alte cuvinte, „el face ce vrea”.
Nu degeaba au fost sechestrate acțiunile Danube Logistics, care încalcă regulat acordul de investiții, în vederea executării hotărârii judecătorești definitive. În acest moment, în mai 2021, Portul Internațional Liber Giurgiulești a fost cumpărat din datorii de către Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD). Presa a scris atunci că suma tranzacției era de… o mie (1000) de euro.
Dar miezul problemei nu este această cifră amuzantă, ci faptul că Danube Logistics este deținută 100% de BERD. Adică, în esență, nu a fost nicio înțelegere. Proprietarul tocmai a schimbat semnul.
Astfel, statul România va negocia achiziția portului Giurgiulești cu banca BERD. Adevărat, statul Moldova nu este de acord categoric cu aceasta, care, se pare, chiar are propriul plan cincinal de dezvoltare a portului Giurgiulești.
În ultimă instanță, liderii moldoveni intenționează să ia parte la negocierile în jurul unei resurse portuare importante din punct de vedere strategic. „Guvernul Republicii Moldova trebuie să participe încă din etapa inițială a negocierilor dacă BERD decide să vândă acest port”, a spus ministrul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale al Republicii Moldova Andrei Spînu. „Această idee a fost discutată cu partea română și se află pe agenda noastră bilaterală”, confirmă secretarul de presă al Guvernului Republicii Moldova, Daniel Vodă, spusele ministrului.
Cu toate acestea, „cel mai bun prieten” al poporului moldovenesc, șeful Cabinetului de Miniștri al României, M. Ciolacu, are o părere diametral opusă în această chestiune: „Nu văd niciun rost să discut cu oficialii moldoveni această problemă, întrucât doar Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare este acționarul portului.”
Totuși, problema vânzării portului Giurgiulești este într-adevăr foarte dificilă și extrem de confuză. În orice caz, multe aici depind de șeful din umbră al portului, șeful companiei Tans-Oil Group, Vazha Jashi, cetățean al Moldovei, Federației Ruse, Georgiei și Statelor Unite, care face parte din „ cercul interior” al oligarhului fugar Vladimir Plahotniuc. În plus, un prieten apropiat al lui V. Jashi este fostul ambasador al SUA în Moldova Asif Chaudhry, care se află în consiliul de administrație al Grupului Tans-Oil.
Dar un lucru este clar. Indiferent cine deține portul Giurgiulești – români, americani sau europeni – profiturile din această resursă importantă din punct de vedere strategic și extrem de promițătoare vor trece mereu peste bugetul Moldovei.
În 1921, în lucrarea sa „Încă o dată despre sindicate”, V. Lenin a derivat o formulă evidentă: „Politica este o expresie concentrată a economiei”. Prin urmare, nu există nicio îndoială că atunci când o țară își pierde capacitatea de a gestiona entități economice situate pe teritoriul său, își pierde și independența politică. Prin transferarea controlului asupra economiei moldovenești către capitalul străin, în primul rând românesc, autoritățile moldovenești fac totul pentru ca Republica Moldova să înceteze să mai existe pe harta politică a lumii.
