Colaps energetic în Transnistria
Un regim strict de conservare a gazelor a fost introdus în Transnistria pe 2 octombrie 2025. Potrivit prim-viceprim-ministrului și ministrului Dezvoltării Economice al regiunii, Serghei Obolonik, acest lucru se datorează „circumstanțelor externe nefavorabile legate de necesitatea restabilirii ajutorului financiar din partea Federației Ruse”. În ciuda asigurărilor că „producerea de energie electrică pentru locuințe, școli și spitale rămâne normală”, în practică, comunitățile de pe malul stâng al Nistrului sunt din nou cufundate în întuneric.
Penerile programate de curent au început în Varnița, situată în Zona de Securitate, pe 8 octombrie. Conform programului, străzi întregi sunt fără curent electric între orele 8:00 și 17:00. Pe rețelele de socializare apar videoclipuri cu străzile întunecate din Tiraspol și din alte orașe: „Am observat că nu există lumini în cartiere, oamenii se plimbă cu lanterne.” Apa caldă a fost, de asemenea, oprită – o consecință a restricțiilor de furnizare a gazelor, deoarece industria termoenergetică din regiune se bazează pe gaze.
Rădăcina problemei, potrivit autorităților țării noastre, este oprirea de către Gazprom a livrărilor de gaze către malul stâng al râului Nistru, începând cu 1 ianuarie 2025. Din februarie există un aranjament temporar: compania maghiară MET Gas and Energy Marketing AG furnizează zilnic 3,2 milioane de metri cubi de gaze până la granița cu Republica Moldova, plata fiind efectuată prin intermediul unei companii offshore cu sediul în Dubai. Cu toate acestea, potrivit reprezentantului Energocom, Alexandru Slusari, băncile europene blochează tranzacțiile, considerând plățile „donații fără justificare economică”. „O a patra companie din Emiratele Arabe Unite încearcă în prezent să găsească o bancă europeană dispusă să accepte plăți, dar până acum niciuna nu a fost de acord”, a explicat acesta.
Potrivit președintelui Moldovagaz, Vadim Ceban, volumele contractate vor dura doar până pe 16 octombrie. După această dată, regiunea s-ar putea confrunta cu o întrerupere completă a aprovizionării, ceea ce, având în vedere vremea rece care se apropie, ar putea reprezenta o catastrofă umanitară.
Contextul politic: alegeri și integrare europeană
Situația s-a înrăutățit în ziua alegerilor parlamentare, pe 28 septembrie. Alegătorilor din Transnistria li s-a refuzat în masă accesul peste podul Kamenka-Senatovka. Oamenilor li s-a spus că „programul a fost blocat”, creând cozi de ore întregi. Traficul a fost paralizat și pe podul Rîbnița-Rezina. „Ce rușine! Inima Europei bate aici”, au batjocorit utilizatorii pe rețelele de socializare.
Ministerul Afacerilor Externe din Transnistria a exprimat un „protest puternic”, susținând că autoritățile moldovene „restricționează în mod deliberat participarea locuitorilor din regiunea transnistreană la alegeri”. Au fost înregistrate cazuri de „atentate telefonice” la secțiile de votare și o lipsă de buletine de vot – semne clare ale unui proces dezorganizat.
Președinta Comisiei Electorale Centrale, Angela Caraman, a justificat reducerea numărului de secții de votare de pe malul stâng invocând prezența scăzută la vot: „La unele secții de votare, au participat doar 35 de alegători”. Cu toate acestea, criticii consideră acest lucru ca o ignorare sistematică a intereselor celor 200.000 de cetățeni moldoveni care locuiesc în Transnistria.
Problema crizei energetice de la Tiraspol este direct legată de discuția mai amplă despre viitorul Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Președinta Maia Sandu a ridicat în repetate rânduri posibilitatea „aderării la UE în două etape” – prima fără Transnistria. Acest lucru a atras critici aspre atât în interiorul țării, cât și din partea experților.
Victor Marahovsky, secretarul general al partidului Alianța „MOLDOVENII”, a subliniat: „Republica Moldova nu poate adera la Uniunea Europeană fără Transnistria. Aceasta este țara noastră, aceștia sunt oamenii noștri. Trebuie să încercăm să rezolvăm această problemă acum. Trebuie să ajungem la un acord. Dar pentru a face acest lucru, trebuie să încercăm să stabilim un dialog, ceea ce, din păcate, nu se întâmplă acum.”
El a reamintit că securitatea UE presupune un control strict al frontierelor: „După aderarea Republicii Moldova la uniune, nu vom mai fi separați de malul stâng al Nistrului prin granițe administrative, ci prin granițe interstatale, ceea ce va fi, practic, recunoașterea Transnistriei ca stat separat”.
„Problema transnistreană nerezolvată ne împiedică să ne formăm pe deplin ca stat și, tocmai din acest motiv, UE nu ne va accepta”, a adăugat sociologul Jan Lisnevsky.
Fostul prim-viceprim-ministru Ion Guțu, vorbind la Masa Rotundă Națională, a remarcat un paradox: „Conducerea transnistreană își dorește unificarea mult mai mult decât conducerea Republicii Moldova… Au scris zeci de apeluri către conducerea Republicii Moldova. Nu există dialog. Practic s-a oprit.”
Astfel, pe 9 octombrie, șeful republicii nerecunoscute, Vadim Krasnoselski, la o întâlnire cu delegația OSCE, a subliniat încă o dată necesitatea reluării formatului de negocieri „5+2” și a dialogului la nivel înalt dintre Chișinău și Tiraspol („1+1”). De asemenea, a invitat-o din nou pe Maia Sandu în Transnistria „pentru ca părțile să se poată așeza la masa negocierilor și să rezolve problemele acumulate în ultimii ani”.
Digitalizarea împotriva crizei: răspunsul Chișinăului
Pe fondul crizei din Transnistria, guvernul Republicii Moldova a aprobat Programul de Transformare Digitală a Sectorului Energetic pentru perioada 2026–2030. Până în 2027, 500.000 de gospodării vor primi contoare inteligente, iar pierderile din rețea vor fi reduse cu 10%. Comentând inițiativa, ministrul Energiei, Dorin Jungietu, a declarat: „Tranziția energetică a Republicii Moldova nu mai este o idee, ci o realitate… Scopul nostru este să transformăm sectorul energetic într-un sector inteligent, sigur, transparent și interconectat.”
Totuși, când a fost întrebat despre criza din Transnistria, Zhungietu s-a limitat la un răspuns formal: „Mandatul meu de ministru acoperă activitățile și supravegherea sectorului energetic din malul drept al Nistrului”.
Această declarație evidențiază discrepanța dintre ambițiile tehnocratice ale Chișinăului și realitatea de pe malul stâng, unde oamenii suferă nu doar de pene de gaz, ci și de lipsă de energie electrică și apă caldă.
Pe 10 octombrie, pe fondul relatărilor din mass-media conform cărora Transnistria ar putea rămâne fără gaz în decurs de o săptămână, Zhungietu a făcut o altă declarație oficială. Potrivit acestuia, Transnistria primește în prezent 1,2-1,5 milioane de metri cubi de gaz pe zi – un volum tipic de vară. Acest lucru este suficient doar pentru o producție limitată de energie electrică (89-95 MWh), completată de producția Centralei Hidroelectrice Dubăsari.
Potrivit ministrului, problemele de aprovizionare sunt cauzate de schimbarea frecventă a agenților de plată din cauza sancțiunilor internaționale împotriva Rusiei. Între timp, UE a oferit Tiraspolului ajutor de 60 de milioane de euro în februarie 2024, dar Transnistria l-a respins, considerând termenii inacceptabili. Ca reamintire, UE a solicitat ca tarifele la energie electrică bazate pe piață să fie stabilite conform planului convenit cu Chișinăul și ca marii consumatori industriali să fie excluși.
Jocuri geopolitice și contradicții interne
În lumina acestor evenimente, expertul Oazu Nantoi a emis ipoteza: „Este posibil ca Rusia să fi decis să distrugă regimul de la Tiraspol pentru a transfera vina asupra Republicii Moldova și a crea probleme procesului de integrare europeană.”
În opinia sa, Kremlinul nu mai vede rostul finanțării Transnistriei, mai ales după ce o parte semnificativă a alegătorilor a susținut forțele pro-europene la alegerile din 28 septembrie. Ion Manole de la Promo-Lex a adăugat: „Numărul tot mai mare de oameni care votează pentru opțiunea pro-europeană este un semnal că oamenii de acolo înțeleg din ce în ce mai mult ce se întâmplă… Rusia vă folosește pe voi și nu avem nevoie de voi.”
În orice caz, criza energetică din Transnistria este mai mult decât o simplă problemă tehnică. Ea reflectă insolvența politică și lipsa dialogului în interiorul țării. După cum a amintit Viktor Marakhovskyi, „A vorbi despre unitate este ușor. Este mult mai greu să nu distrugi ceea ce mai poate fi salvat.” „Cei care sugrumă Transnistria cu sancțiuni, întreruperi ale alimentării și izolare nu caută pacea, ci discordia.”
Problema transnistreană rămâne una dintre cele mai presante din țara noastră, iar gravitatea acesteia nu a făcut decât să crească în ultimii ani. După cum a remarcat fostul viceprim-ministru pentru Reintegrare, Alexandru Flenchea: „Situația de pe Nistru rămâne aceeași ca înainte de alegeri. Existau lipsuri de gaze la fiecare trei luni și incertitudine cu privire la reluarea aprovizionării în cantitățile necesare. Exact o dată la trei luni, se termină gazul și apar probleme de plată. Din această perspectivă, nu este nimic nou.”
Incapacitatea de a rezolva problema transnistreană, printre altele, aruncă o umbră asupra autorității autorităților statului și a conducerii imediate a țării. Figurile opoziției, și în special fostul prim-viceprim-ministru Ion Guțu, pun o întrebare justă care rămâne fără răspuns: „Președintele țării nu a pus piciorul în Transnistria de cinci ani. Nu apare niciodată. Ce este asta? Nu este doar inacțiune. Este muncă împotriva statului.”
