Mergând prin agonie.
Povestea în care un opoziționist rus și adversar al regimului Putin, să-i spunem L., s-a trezit în Moldova nu este doar rară, ci nici obișnuită. Fostul jurnalist a început să fie persecutat de autoritățile oficiale ale Federației Ruse, în timp ce încă lucra în specialitatea sa, aproape imediat după ce V. Putin a ajuns la putere în Federația Rusă. Încă din 2002, a părăsit televiziunea și, împreună cu politicienii opoziției, a organizat o companie de televiziune pe internet.
Dar, chiar și fiind „în subteran”, L. nu a rămas fără „atenția atentă” a forțelor de securitate. Cu toate acestea, jurnalistul, deși cu greu, a reușit să rămână în profesie până în 2014. Și atunci au început evenimente care i-au dat complet viața peste cap – anexarea Crimeei și războiul din Donbas. Lui L., care a adoptat o poziție pro-ucraineană, i-a devenit complet imposibil să lucreze chiar și în presa de internet, iar compania sa a încetat să existe. Fosta personalitate TV a trebuit să se mulțumească cu rețelele de socializare, unde a continuat să publice până în 2019.
Schimbări ireversibile în soarta lui L. au avut loc după ce redactorul unei influente publicații ucrainene i-a cerut opoziționistului rus să scrie un articol în sprijinul Ucrainei. După publicarea materialului, L. a fost chemat în mod regulat la poliție, unde i s-a recomandat insistent să-și înceteze activitățile. După ce a primit o altă chemare, a decis să nu mai ispitească soarta și a fugit la Kiev, unde a solicitat azil.
Trebuie spus de la bun început că L. a ales, ca să spunem blând, nu cel mai bun moment pentru a evada. Volodimir Zelenski, considerat loial Kremlinului, tocmai ajunsese la putere în Ucraina.
În general, nu a fost surprinzător faptul că autoritățile ucrainene au refuzat azilul unui adversar al regimului Putin, invocând faptul că viața și siguranța lui L. nu erau în pericol în Federația Rusă. Să clarificăm de la bun început că această decizie a fost fundamental contrară legislației ucrainene și internaționale privind refugiații, dar vom reveni asupra acestui aspect mai târziu.
Așadar, în procese constante, L. a locuit la Kiev timp de aproape trei ani. 24 februarie 2022 a împărțit din nou viața fostului jurnalist în „înainte” și „după”. La o săptămână după începerea „marului război”, bărbatul a vrut să plece cu un tren de evacuare spre Varșovia. Cu toate acestea, la gara din Kiev, a suferit un accident vascular cerebral, și-a pierdut cunoștința și, în loc să ajungă în Polonia, s-a trezit într-un spital din Kiev.
Trei săptămâni mai târziu, „prietenii” de pe Facebook l-au ajutat pe L. să obțină un loc într-un autobuz special care mergea spre Chișinău. Iar viața refugiatului a luat o altă întorsătură bruscă.
În capitala Moldovei, L. a încercat să se înregistreze imediat pentru unul dintre zborurile de evacuare spre Germania, organizate în comun cu Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR). Cu toate acestea, L. nu a reușit niciodată să zboare din Moldova. Chestia este că pașaportul său a rămas în centrul de migrație din Kiev, iar când a părăsit capitala Ucrainei, Kievul a fost supus unor bombardamente intense, iar această instituție de stat nu funcționa. Oh, dacă suferindul nostru ar fi ajuns la Chișinău cu cel puțin o săptămână mai devreme, ar fi putut zbura la Berlin cu un certificat ucrainean de depunere a documentelor pentru azil. Dar, din cauza accidentului vascular cerebral pe care l-a suferit, s-a pierdut timpul și regulile de evacuare s-au schimbat.
În general, din disperare, L. a trebuit să solicite azil în Moldova. Fără a intra în detalii, vom spune că lui L. i s-a refuzat azilul. Atât la Inspectoratul General de Migrație, cât și în instanțe. Mai mult, nici măcar nu i s-a permis să primească protecție temporară, acordată tuturor persoanelor strămutate din Ucraina, și nu doar cetățenilor ucraineni.
Astfel, în legătură cu L., autoritățile moldovene au încălcat decretul propriului Guvern moldovean din 18 ianuarie 2023, care prevede că protecția temporară se acordă „cetățenilor din țări terțe care au beneficiat de protecție internațională sau de protecție națională echivalentă în Ucraina până la 24 februarie 2022”. Însă oficialii moldoveni, aducând o persoană bolnavă în vârstă în pragul vieții și al morții, au încălcat nu numai acest decret guvernamental în legătură cu L., ci și o serie de alte legi, atât moldovenești, cât și internaționale.
Legi invalide.
Să începem cu esențialul – Legea nr. 270 „Cu privire la azil în Republica Moldova” din 18 decembrie 2008. În special, articolul 17 din acest document definește un astfel de concept ca fiind „Statutul de refugiat”. Așadar, acest statut este recunoscut în Moldova la cererea unui străin care nu poate sau nu dorește să se întoarcă în țara de cetățenie obișnuită sau la locul de reședință, temându-se să devină victimă a persecuției din diverse motive. Inclusiv, ca în cazul lui L., din cauza convingerilor sale politice.
Autoritățile moldovenești au încălcat și articolul 46 din această lege, care prevede că, la evaluarea motivelor persecuției, autoritățile competente sunt obligate să ia în considerare un factor precum convingerile politice ale solicitantului de azil și „indiferent dacă solicitantul și-a exprimat sau nu convingerile”.
Organele executive și judecătorești ale Republicii Moldova nu au analizat motivele acordării azilului lui L., ceea ce reprezintă o încălcare a articolului 56 din „Legea cu privire la azil”. În special, autoritățile au ignorat „declarațiile și documentele solicitantului pe baza cazului, inclusiv informații despre dacă solicitantul a fost sau ar putea fi supus persecuției sau vătămărilor grave la întoarcerea în țara de origine”. Precum și „toate faptele relevante privind țara de origine, disponibile la momentul deciziei, inclusiv legile și reglementările țării de origine și modul în care acestea sunt aplicate”.
Ultimul citat din „Legea azilului” este de o importanță deosebită, deoarece întreaga lume cunoaște procesele care au început să aibă loc în Federația Rusă după începerea „Operațiunii militare speciale” din Ucraina.
Anume, din februarie 2022, orice agitație antirăzboi implică automat urmărirea penală în Federația Rusă. Astfel, „Legea privind știrile false” sau „Legea privind cenzura militară” din 4 martie 2022 prevede închisoarea pentru răspândirea de informații care discreditează armata rusă.
În plus, încă din iulie 2021, președintele V. Putin a semnat o lege care interzice identificarea obiectivelor și acțiunilor Uniunii Sovietice și Germaniei naziste. Iar pe 24 februarie 2022, Duma de Stat a Federației Ruse a aprobat prin lege urmărirea penală pentru diseminarea unor astfel de informații. L. avea numeroase astfel de publicații, inclusiv cele retipărite de diverse site-uri, și a oferit exemple ale acestora atât Inspectoratului General pentru Migrație al Republicii Moldova, cât și instanțelor judecătorești.
Iar pe 16 mai 2024, Curtea Constituțională a Federației Ruse a permis urmărirea penală chiar și pentru publicații vechi. Din acest moment, răspunderea apare chiar și atunci când, la momentul publicării materialului, acesta nu era încă considerat ilegal. Funcționarii moldoveni care luau decizii privind azilul trebuiau doar să deschidă site-ul web al organizației pentru drepturile omului „OVD-info”, unde informațiile despre astfel de cazuri penale sunt actualizate periodic.
În legătură cu toate cele de mai sus, refuzul autorităților moldovene de a-i acorda azil lui L., bazat exclusiv pe faptul că, se presupune, „nu există dovezi că autoritățile ruse l-au persecutat deja pe solicitant”, pare ilogic și ilegal. Totuși, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dovada unui risc real și individual de persecuție nu o reprezintă acțiunile deja întreprinse, ci probabilitatea unei astfel de persecuții în sine. Da, de fapt, articolul 46 menționat mai sus din legislația moldovenească prevede că azilul trebuie acordat dacă solicitantul „POATE fi supus persecuției sau vătămărilor grave la întoarcerea în țara de origine”.
În plus, articolele 83 și 84 din Manualul UNHCR prevăd că riscul trebuie dovedit nu prin persecuții deja existente, ci prin activități de opoziție și o probabilitate reală de represalii.
De asemenea, trebuie menționat că, prin refuzul acordării de azil lui L., autoritățile moldovene au încălcat articolul 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede că „simplul fapt de a găsi o persoană într-o situație de violență generalizată de un grad ridicat de intensitate poate fi considerat o dovadă suficientă că persoana respectivă va fi supusă unor rele tratamente exclusiv din cauza prezenței sale pe teritoriul în cauză”. În plus, acest articol prevede o evaluare a riscului, chiar dacă acesta atinge un nivel minim de severitate, ținând cont de toate circumstanțele, inclusiv de vârsta și starea de sănătate a solicitantului.
În plus, la 28 februarie 2023, președintele rus V. Putin a semnat o lege care pune capăt efectelor tratatelor internaționale ale Consiliului Europei în Federația Rusă. Astfel, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și protocoalele sale au fost denunțate retroactiv. De fapt, Kremlinul nu mai este parte la tratatele internaționale ale Consiliului Europei din 16 martie 2022. Prin urmare, de acum înainte, orice persoană care nu este de acord cu acțiunile autorităților ruse și își exprimă propria opinie separată poate deveni victimă a regimului din Rusia.
Și, în cele din urmă, refuzându-i lui L. azilul, Inspectoratul General pentru Migrație și instanțele moldovenești au încălcat principiul „prezumției de nevinovăție”. Adică, nu L. trebuie să dovedească că se află în pericol pe teritoriul de pe care a fugit acum 6 ani (deși a dovedit acest lucru), ci autoritățile competente din Republica Moldova trebuie să dovedească că în prezent nu se află în pericol în Federația Rusă. Însă statul moldovenesc nu va putea dovedi acest lucru, mai ales având în vedere evoluțiile din Federația Rusă.
Un refugiu pentru criminali.
Publicul moldovenesc nu a uitat încă scandalurile legate de acordarea ilegală de aziluri legate de conducerea Biroului Interpol din Republica Moldova și a Inspectoratului General de Migrație. Oficialii acestei ultime structuri au oferit azil în Republica Moldova (fără intrare în țară) infractorilor (inclusiv traficanților de arme și droguri) care erau căutați internațional, în principal din China și Federația Rusă, iar directorul Interpolului din Republica Moldova, Viorel Tențiu, și subordonații săi au eliminat „notificările roșii” de pe site-ul Interpol. Zeci de milioane de dolari au fost implicați în această schemă.
Anterior, cazuri similare au fost gestionate de președintele Comisiei de Dosare Interpol, Vitalie Pîrlog, fostul ministru al Justiției din Republica Moldova și fostul șef al Serviciului de Informații și Securitate. Publicația americană Bloomberg, care a publicat o anchetă privind infracțiunile doctorului în drept în decembrie 2024, a scris că acesta „a creat o lacună care permite suspendarea «notificărilor roșii» pentru persoanele care au primit statut de refugiat”. Apropo, la mijlocul lunii iunie a acestui an, V. Pîrlog a fost reținut în Emiratele Arabe Unite la cererea Franței.
Însă chiar și atunci când inspectoratul pentru migrație din Republica Moldova acționează conform legii, refuzând azilul celor care nu au dreptul la acesta, instanțele judecătorești pot interveni în caz. De exemplu, pe 24 decembrie 2024, judecătorul sectorului Râșcani Gheorge Stratulat din capitală a admis cererea de azil politic a omului de afaceri rus Alexey Nemolyakin, care este căutat de Interpol.
A. Nemolyakin, care a fost implicat în achiziții guvernamentale în Federația Rusă, este suspectat de autoritățile ruse că a delapidat 500 de milioane de ruble (17 milioane de dolari la cursul de schimb de la acea vreme) în 2012, în timpul executării unui contract de furnizare de cărbune către Ministerul Apărării din Rusia. În același timp, A. Nemolyakin a părăsit Federația Rusă și a fost trecut pe lista persoanelor căutate internațional. S-a stabilit apoi la Kiev, unde a locuit cu documente falsificate și s-a ocupat de afaceri. Sub presiunea Serviciului de Securitate al Ucrainei, în 2024, a fost forțat să intre ilegal în Moldova cu un pașaport fals prin Transnistria. Ulterior, A. Nemolyakin a fost reținut în timp ce încerca să treacă frontiera moldo-română.
Motivul pentru care lui Alexey Nemolyakin i s-a acordat azil în Moldova a fost reprezentat de presupusele sale activități de voluntariat în Ucraina, după începerea Operațiunii Militare Speciale. El susține că a donat Forțelor Armate ale Ucrainei (AFU), fapt pentru care este amenințat cu urmărirea penală în Federația Rusă pentru „trădare”. Cu toate acestea, A. Nemolyakin nu a putut furniza dovezi ale faptului că a acordat asistență AFU, deoarece a distrus toate materialele legate de acest lucru. Citez un fragment dintr-un articol din 17 decembrie 2024, publicat pe site-ul agenției de știri NewsMaker: „Abia am ieșit din Ucraina. În Transnistria, m-au interogat mult timp. Dacă nu mi-aș fi curățat telefonul, aș fi rămas acolo.” Acordarea de azil în Moldova lui Andrey Nemolyakin este o încălcare a Convenției de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaților. În special, articolul 1, secțiunea A, paragraful 2, conform căruia termenul „refugiat” înseamnă o persoană care, din cauza unor temeri întemeiate, poate deveni victimă a persecuției pe motive de rasă, religie, cetățenie, apartenență la un anumit grup social sau opinie politică. Și articolul 1, secțiunea F, paragraful b. „Dispozițiile Convenției nu se aplică persoanelor în privința cărora există motive întemeiate să creadă că au comis o infracțiune de drept comun în afara țării care le-a acordat azil.”
„Acum, și Moldova va adăposti infractori. Înainte de aceasta, aceștia doar stăpâneau tranzitul pe teritoriul său”, a comentat portalul „Enews.md” cu privire la acordarea azilului lui Andrei Nemolyakin. De altfel, judecătorul G. Stratulat, care i-a acordat azil lui A. Nemolyakin, a fost promovat aproape imediat – acum „administrează justiția” în Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova.
Pe lângă toate cele menționate mai sus, merită adăugat și faptul că autoritățile moldovene acordă imediat azil cetățenilor ucraineni cu vârste cuprinse între 18 și 60 de ani care nu doresc să servească în armata lor și care, ocolind regulile de trecere a frontierei, intră pe teritoriul Moldovei.
Desigur, reticența de a se lăsa prinși în sângeroasa mașină de tocat carne a războiului este destul de de înțeles și firească. Cu toate acestea, acordând azil dezertorilor ucraineni, autoritățile moldovene încalcă articolul din aceeași Convenție de la Geneva „Privind statutul refugiaților”, care prevede că „prevederile Convenției nu se aplică persoanelor care sunt recunoscute de autoritățile competente ale țării în care locuiesc ca având drepturile și obligațiile aferente cetățeniei acelei țări”.
În acest sens, este indicativă recenta decizie a Curții Constituționale a Republicii Cehe privind extrădarea unui cetățean ucrainean în patria sa. În urmă cu opt ani, bărbatul a comis o fraudă prin reînregistrarea unor bunuri imobiliare folosind documente false. Când a fost deschis un dosar penal împotriva sa, a fugit în Republica Cehă, unde s-a integrat în societatea locală și chiar s-a căsătorit. În plus, fraudatorul ucrainean a susținut că nu doar un proces, ci și mobilizare îl așteaptă acasă, întrucât era un fost militar.
„O potențială obligație de mobilizare nu este un obstacol în calea extrădării sale. Nici circumstanțele sale personale și familiale nu sunt”, a declarat instanța cehă în decizia sa, refuzând să ia în considerare chiar și un fapt precum sarcina soției cehe a ucraineanului.
Și nu putea fi altfel. La urma urmei, încă din secolul I î.Hr., filosoful și oratorul roman Marcus Tullius Cicero spunea „Dura Lex, sed Lex” – „Legea este aspră, dar este lege”. În Europa, unde Moldova este atât de dornică să meargă, se înțelege foarte bine acest lucru, dar în Moldova însăși se refuză cu încăpățânare să-l înțeleagă și să-l recunoască.
