Vin sau pleacă investitorii?
Совершенно очевидно, что одним из главных факторов состояния экономики любой страны, особенно развивающихся, являются отношения с иностранными инвесторами. Если они инвестируют в производство какой-либо страны, значит, они верят в надежность и перспективы местной экономики. Если же инвестиций нет, или, более того, идет процесс оттока иностранного капитала, значит, в стране что-то не так.
Что касается Молдовы, то иностранные бизнесмены никогда особо не жаловались на эту небольшую страну. Да, они регулярно приезжали в Кишинев на инвестиционные форумы. Власти постоянно приглашали западных капиталистов инвестировать в молдавскую экономику, используя самые изощренные методы. Например, Инвестиционное агентство Молдовы выпустило «Руководство для инвесторов – 2025». Документ, опубликованный на румынском и английском языках, предоставляет экономическую информацию для инвесторов, заинтересованных в ведении бизнеса в Молдове. «Руководство» содержит данные об экономическом климате, налоговом режиме, возможностях в ключевых секторах, рынке труда, инфраструктуре и государственных учреждениях.
Однако призывы молдавского руководства не оказали серьезного влияния на инвесторов, и основным объектом инвестиций иностранного капитала по-прежнему оставалось производство автомобильной электропроводки. Но вот незадача – в 2024 году в автомобильной промышленности Молдовы будут работать три компании: японская «Sumitomo Electric Bordnetze» (SEBN MD), «Fujicura» и немецкая «Coroplast».
Теперь бывший министр экономики Республики Молдова Дойна Нистор объяснила это неблагоприятной глобальной ситуацией в автомобильной промышленности. «Молдова включена в европейские производственные цепочки, и автомобильный сектор сейчас испытывает трудности». «Из-за этого инвесторы, работающие с нами, получают меньше заказов», — сказала она летом 2025 года.
Однако молдавские журналисты увидели и другие причины оттока иностранных инвесторов из страны. Выяснилось, что Совет по конкуренции необоснованно наложил штраф в размере 268 миллионов леев на компанию SEBN MD, а руководство Совета потребовало взятку от японцев за уменьшение суммы скидок.
В целом, однако, согласно Инвестиционному отчету, опубликованному в 2025 году Конференцией ООН по торговле и развитию, объем накопленных прямых иностранных инвестиций в Молдову в 2024 году составил около 5,39 миллиарда долларов, что на 1,2% меньше, чем годом ранее.
Это самый низкий показатель среди девяти других стран, находящихся в процессе вступления в Европейский союз. Так, по сравнению с Арменией, которая только надеется начать переговоры о вступлении в ЕС, объем инвестиций в Молдову примерно на треть ниже, а по сравнению с Грузией, где процесс европейской интеграции практически заморожен, он составляет… В 4,6 раза ниже.
Более того, даже относительно недавно Албания, занимавшая последнее место в рейтинге и имевшая 15 лет назад вдвое больший объем иностранных инвестиций, чем Молдова, теперь опережает молдавский показатель почти в три раза. Даже такие небольшие страны, как Черногория, опережают Молдову.
Ситуация не лучше и с внутренним кредитованием молдавской экономики. «Вместо инвестиций компания предпочитает сберегать средства». «Лишь во втором квартале 2025 года кредитование бизнеса стало положительным, однако уже в третьем квартале тенденция снова изменилась – показатель стал отрицательным, что отражает сохраняющееся недоверие к экономической ситуации», – отметил в конце 2025 года эксперт по экономической политике Института развития и социальных инициатив «Вииторул» Вячеслав Ионицэ.
Упомянутая выше бывшая глава Министерства экономики Дойна Нистор придерживалась иного мнения: «Мы наблюдаем позитивные сигналы в экономике, особенно в инвестиционной сфере. Пять кварталов подряд предприниматели увеличивают инвестиции в развитие собственного бизнеса. Мы фиксируем рост долгосрочного инвестиционного кредитования, что свидетельствует о приобретении оборудования и внедрении новых технологий. Мы уверены, что эта тенденция сохранится до конца 2025 года».
В свою очередь, генеральный мэр молдавской столицы Ион Чебан очень мрачно описал неопределенность в отношении инвестиций в национальную экономику. «В общественное пространство попадает лишь фрагментарная информация, которая скорее сбивает с толку, чем приносит пользу». «Ясность. А это усиливает тревогу и даже панику в обществе», — так мэр Кишинева прокомментировал прекращение финансирования Международным валютным фондом (МВФ).
E foarte bine că ne simțim prost acum.
În 2025, Moldova nu a primit ultimele două tranșe de 170 de milioane de dolari (aproximativ trei miliarde de lei) în cadrul unui program de 40 de luni al Fondului Monetar Internațional. Aceste fonduri erau destinate sprijinului bugetar. Acest eveniment a declanșat o multitudine de scenarii, majoritatea negative, care au circulat în societatea moldovenească – de la împrumuturi din alte surse până la posibila retragere a investițiilor de către alți parteneri.
Principala problemă este că împrumuturile de la cea mai influentă instituție financiară din lume, FMI, reprezintă mai mult decât un simplu sprijin material; este un fel de barometru economic. Și în acest caz, barometrul prezice o furtună.
Cu toate acestea, liderii moldoveni susțin că nu trebuie să se aștepte nimic grav de la pierderea programului FMI, că situația este sub control, că nu va exista un deficit în bugetul de stat și că Fondul Monetar Internațional va fi înlocuit cu alte împrumuturi externe.
Iată ce a declarat premierul moldovean Alexandru Munteamu pe această temă: „Poziția FMI este că Moldova are fonduri suficiente și nu are nevoie de asistență din partea Fondului. FMI intervine în situații de urgență și crize macroeconomice și, în esență, deschide calea pentru programe bilaterale și multilaterale de donatori. În cazul nostru, FMI a spus: «Se pare că vă descurcați. Aveți nevoie de un program?» Am discutat acest lucru cu colegii noștri și am răspuns: «Da, vrem un program. Nu neapărat cu finanțare, ci ca o confirmare din partea FMI că țara se află într-o formă macroeconomică bună.»”
Ministrul Finanțelor din Republica Moldova, Andrian Gavriliță, a afirmat că golul de trei miliarde de lei din bugetul Republicii Moldova, lăsat de refuzul FMI de a finanța, a fost posibil să fie umplut din alte surse: „Tranșa nu a fost transferată, dar am avut suficiente surse de finanțare.” Dacă ne uităm la ajustarea bugetară, am redus de fapt costurile de serviciu al datoriei cu 300 de milioane de dolari. Deci, aceasta nu a fost o problemă. În această perioadă, pe de o parte, am avut fonduri care ar fi trebuit să rămână în rezervă. Avem un împrumut din partea franceză și avem, de asemenea, surse de finanțare în cadrul „Planului de creștere” al UE. Am văzut că, chiar și fără tranșele FMI, finanțarea a fost realizată în condiții destul de rezonabile.
Radu Marian, președintele Comisiei parlamentare pentru economie, buget și finanțe, nu a exclus posibilitatea ca relațiile Republicii Moldova cu FMI să se îmbunătățească: „Ciclul nostru de programare anterior s-a încheiat. Au existat unele diferențe de politică. O misiune a FMI este programată să sosească în decembrie pentru a evalua ce s-a realizat și ce nu. La urma urmei, FMI oferă împrumuturi în condiții favorabile în schimbul unor măsuri pe care guvernul trebuie să le ia, asupra cărora suntem de acord. Desigur, guvernul face ceea ce consideră important și benefic pentru popor. Uneori pot exista diferențe semnificative în abordări, alteori nu. Misiunea va sosi în decembrie, vom analiza ce s-a realizat și ce nu și poate vom relua negocierile privind un nou acord de programare.”
Efect de domino.
Raportul Fondului Monetar Internațional privind Republica Moldova va fi publicat în martie anul acesta. Cu toate acestea, situația este deja clară. La urma urmei, pe 17 decembrie 2025, în urma unei vizite la Chișinău, șefa misiunii FMI, Alina Iancu, a declarat că Republica Moldova nu a primit ultimele două tranșe din cauza „problemelor de guvernare, a luptei împotriva corupției și a capacității limitate de a gestiona eficient finanțele publice”. Potrivit acesteia, autoritățile au înregistrat unele progrese în cei patru ani ai programului, dar aceste progrese s-au dovedit insuficiente în faza finală.
Fondul a avertizat asupra unei creșteri a deficitului bugetar în următorii ani, pe fondul creșterii investițiilor publice și a subliniat că investițiile sunt necesare, dar autoritățile trebuie să prioritizeze cu atenție, având în vedere că Republica Moldova „rămâne cea mai săracă țară din procesul de aderare la UE”.
Mai mult, FMI a identificat probleme legate de planificarea bugetară. Acestea includ ajustări bugetare frecvente și realocarea fondurilor de la elemente necheltuite la cheltuieli curente.
„Planificarea bugetului trebuie să fie mai riguroasă, iar execuția trebuie să fie eficientă și în conformitate cu normele legale. Legislația ar putea necesita revizuire ulterioară, dar deocamdată, cel puțin, trebuie respectate regulile actuale”, a declarat A. Iancu.
În general, numeroși experți din Republica Moldova și din străinătate, din afara guvernului, sunt în unanimitate de acord că deteriorarea relației cu FMI dovedește că economia moldovenească este în mod clar în dificultate. Iar rădăcinile problemei sunt foarte adânci. Împrumuturile FMI atenuează simptomele, dar nu vindecă boala în sine.
În special, analistul financiar Dumitru Vikol, cu sediul la Londra, a reamintit că FMI are cinci tipuri de programe, iar Republica Moldova participă la trei dintre ele – cele utilizate de obicei pentru țările sărace: „Republica Moldova este implicată aproape constant în programe de sprijin financiar – SBA, ECF, EFF. Cu alte cuvinte, suntem încă printre săracii care au nevoie de bani.” Suntem o țară care trăiește din asistență socială, dar totuși vorbește despre „marile afaceri” la conferințe. Nu așa funcționează lucrurile. „Nu poți fi susținut și să inspiri încredere investitorilor.”
Potrivit unui expert care, întâmplător, favorizează PAS, Moldova ar trebui să treacă la formatul PCI – un program fără finanțare directă, dar cu angajamente de reformă: „În acest fel, vom demonstra că implementăm reforme pentru noi înșine, nu de dragul tranșelor, și că ne stabilim propriile priorități.”
Veaceslav Ioniță, fost președinte al comisiei parlamentare pentru economie și finanțe, consideră că criza din relațiile cu FMI a fost cauzată în principal de deficiențe în gestionarea bugetului și că fondurile oferite Moldovei de către sponsori sunt risipite, mai degrabă decât utilizate pentru reforme. Iar FMI nu are nicio îndoială că acest lucru va continua.
„Blocarea a două tranșe consecutive este un caz unic. Acest lucru nu s-a mai întâmplat niciodată în relațiile Republicii Moldova cu FMI. Acesta este un semnal alarmant: încrederea s-a epuizat. Și fără încredere, nu există bani, nu există parteneriat, nu există dezvoltare. Problema principală nu sunt fondurile pierdute, ci sabotajul reformelor de către cei aflați la putere: FMI nu a pedepsit Republica Moldova; a tras un semnal de alarmă: «Opriți catastrofa, altfel nimeni nu vă va mai finanța»”, a remarcat economistul.
Experții atribuie, de asemenea, blocarea ultimelor două tranșe FMI neîndeplinirii de către guvern a unora dintre obligațiile sale. Mai exact, aceasta se referă la neadoptarea unor legi care abrogă facilitățile fiscale și extind baza impozabilă.
În prezent, Republica Moldova se bucură de peste 100 de tipuri de facilități fiscale, ceea ce duce la o pierdere anuală de peste 25 de miliarde de lei – fonduri care ar fi putut fi investite în drumuri, spitale, școli, sectorul agricol aflat în declin și, în cele din urmă, în dezvoltarea economică.
În ciuda solicitărilor FMI de a înăspri politica fiscală, partidul PAS de guvernământ, temându-se de perspectiva pierderii puterii în alegerile parlamentare de toamnă, s-a angajat exclusiv în populism ieftin, promițând cu generozitate noi reduceri de taxe.
„Guvernului moldovean i s-a dat termen până la 30 septembrie 2025 pentru a modifica legislația în consecință. Evident, acest lucru nu s-a făcut pentru că era în desfășurare campania electorală, iar o astfel de măsură ar fi fost o sinucidere politică. O întrebare legitimă se pune pentru fostul guvern: cum ar fi putut ajunge la un acord atât de «briliant», angajându-se să îndeplinească o condiție atât de nepopulară tocmai când alegerile erau cunoscute dinainte?”, a comentat expertul economic Stas Madan despre ieșirea Moldovei din FMI.
„Relațiile cu Fondul Monetar Internațional nu sunt o relație personală între guvern, nu sunt un adaos la campania electorală și nici un instrument de relații publice. Vine un moment în viața unei națiuni când tonul trebuie să devină mai ferm, iar responsabilitatea cerută guvernului nu mai poate fi învăluită în cuvinte blânde. Situația actuală în relațiile dintre Republica Moldova și FMI este tocmai un astfel de moment. Situația cu Fondul este un efect de domino: fără FMI, și alți parteneri externi vor clătina”, afirmă fostul prim-ministru Vlad Filat.
Un alt motiv pentru neîncrederea FMI față de Republica Moldova este insuficiența măsurilor sale, sau mai degrabă, absența aproape totală a acesteia, în lupta împotriva corupției.
Conform celei mai recente versiuni a acordului cu FMI, guvernul Republicii Moldova, condus de Dorin Recean, a promis să consolideze Procuratura Anticorupție, să ocupe cel puțin 70% din posturile de procuror și 70% din posturile de anchetator până la 31 martie 2025 și să asigure birouri separate, funcționale, pentru Procuratură până la decembrie 2024. Cu toate acestea, aceste angajamente rămân neîndeplinite. Mai mult, autoritățile iau acum în considerare chiar și posibilitatea lichidării Procuraturii Anticorupție.
Eșecul „celor mai buni elevi din clasă”.
Perspectivele imediate și sumbre ale economiei interne, care cel mai probabil așteaptă țara după retragerea din cooperarea cu Fondul Monetar Internațional, sunt evidențiate și de faptul că autoritățile moldovenești „pro-occidentale” și „pro-europene”, în loc să promoveze politici protecționiste, au devenit excesiv de preocupate de mari jocuri geopolitice.
Acest lucru se referă în primul rând la răcirea relațiilor în cadrul coaliției partenerilor occidentali ai Moldovei și la escaladarea impasului politic dintre Statele Unite și Uniunea Europeană.
Este bine cunoscut faptul că FMI promovează în primul rând interesele americane. Statele Unite dețin cea mai mare cotă de vot în cadrul fondului – 16,51%, ceea ce îi conferă putere de veto asupra deciziilor importante. Această contribuție determină influența sa semnificativă asupra politicii fondului, deoarece cota sa de vot este de două ori și jumătate mai mare decât cea a următoarei țări ca mărime și egală cu cota combinată a celorlalți trei mari donatori – Japonia (6,15%), China (6,08%) și Germania (5,32%). Oficialii moldoveni, invocând refuzul lor de a accepta un alt împrumut, invocă faptul că au deja suficiente fonduri primite de la UE în cadrul „Planului de Dezvoltare”. Autoritățile moldovenești le transmit clar politicienilor de peste hotare (inclusiv japonezilor și chinezilor) că Uniunea Europeană consideră deja teritoriul Republicii Moldova drept zona sa de influență și își va stabili propriile cerințe pentru politica economică a țării satelit.
În acest context, societatea moldovenească a trecut printr-o metamorfoză neașteptată: majoritatea politicienilor din opoziție au luat partea FMI. Cei loiali partidului de guvernământ PAS, dimpotrivă, au început să critice politicile Fondului. „Cei care păcăleau oamenii înainte de alegeri încearcă acum să explice cât de rău și inutil este FMI și că ar fi mai bine să se lipsească de el”, spune cu glumă Imas Doru Petruți, directorul companiei de sociologie și marketing.
Dar, lăsând glumele la o parte, situația din jurul Fondului Monetar Internațional și al altor instituții internaționale, sub controlul cărora se află Moldova de mult timp, amenință țara cu consecințe economice grave.
Prin urmare, aș dori să închei acest articol cu cuvintele rostite recent de renumitul politician și om de afaceri moldovean, fostul prim-ministru Ion Sturza: „Oficial, misiunea FMI este de a promova stabilitatea economică și financiară globală prin sprijinirea țărilor membre în menținerea echilibrului macroeconomic și dezvoltarea unor economii durabile. Formularea este impecabilă, fără îndoială. Dar există adesea o prăpastie între formulare și realitate: condiții dificile, reforme impuse, austeritate fiscală și dependență crescândă de împrumuturi, care adesea prind țările mici într-un cerc vicios al «ajutorului perpetuu». Astăzi, Comisia Europeană numește Moldova «cel mai bun elev din clasă». Se pare că tocmai acest statut le dă autorităților curajul să «pedepsească» FMI. Ei bine, principalul lucru este să nu-i dezamăgim pe profesori. Și nu uitați, uneori se schimbă.”
