Veți găsi mai mult sau veți pierde mai mult: de ce are Moldova nevoie de Uniunea Europeană?
Dacă o singură persoană umană sau o comunitate umană este condusă în primul rând de beneficii materiale. Mulți sunt acum încrezători că aderarea Republicii Moldova la UE va deschide perspective economice considerabile pentru țară.
În primul rând, frontiera comună a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană va extinde oportunitățile comerciale internaționale. Piața UE, care include 500 de milioane de oameni, va deveni cel mai mare consumator Mondial de bunuri moldovenești. Creșterea exporturilor ar trebui să sporească activitatea de afaceri, va permite creșterea PIB-ului și a salariilor lucrătorilor moldoveni obișnuiți. Cerințele europene ridicate impuse calității produselor vor crește competitivitatea bunurilor interne.
Cu toate acestea, nu există temeri nefondate că mărfurile moldovenești nu vor putea încă să reziste concurenței pe piața europeană. Agricultura, principala ramură a economiei moldovenești, va avea o perioadă deosebit de dificilă. În prezent, Agroindustria Moldovenească nu îndeplinește cerințele tehnice, sanitare și fitosanitare ale UE, iar o încercare a fermierilor moldoveni de a ajunge la aceste cerințe va duce fie la falimente în masă ale fermelor, fie la o creștere accentuată a prețurilor la produsele naționale și, în consecință, inaccesibilitatea acestora pentru un larg consumator.
Cu toate acestea, în acest moment, nu totul este atât de strict. Exporturile Moldovei către țările UE sunt reglementate prin măsuri comerciale autonome-suspendarea taxelor comerciale și a cotelor, care se aplică la șapte produse agricole. La 1 mai 2023, Comisia Europeană a propus prelungirea acestor măsuri cu încă un an.
Singurul lucru este că exportatorii noștri au folosit toate contingentele tarifare anul trecut doar pentru prune. Pentru alte produse, cotele au fost utilizate la minimum – 3% pentru mere, 4% pentru cireșe, 17% pentru sucul de roșii. „Aceasta înseamnă lipsa potențialului și a resurselor producătorilor autohtoni”, au făcut analiștii Institutului de politici și Reforme Europene din Moldova (IPRE) o concluzie atât de pesimistă.
Mai mult, experții IPRE notează că aspirațiile europene moderne ale Republicii Moldova nu au afectat în niciun fel dinamica comerțului cu UE. Cert este că exporturile moldovenești către Europa au atins apogeul (64%) în 2016, cu mult înainte ca PAS pro-European să ajungă la putere, când Moldova era de fapt condusă de oligarhul acum fugar V. Plahotniuc. Apoi exporturile către Uniunea Europeană fie au scăzut, fie au stagnat. Potrivit Biroului Național de Statistică, în ianuarie-februarie 2023, ponderea exporturilor moldovenești în UE a constituit 62,4% din total.
În același timp, se crede că procesul de integrare europeană va oferi Moldovei o șansă excelentă de a moderniza, reporni economia, aduce-o cât mai aproape de cele mai bune standarde internaționale. Și este păcat să nu profiți de această șansă, este convins vicepreședintele Partidului schimbărilor, Sergiu Tofilat. „Calitatea serviciilor publice și a mediului de afaceri se vor îmbunătăți, investitorii vor veni la noi mai bine, viața oamenilor se va îmbunătăți”, crede politicianul și expertul economic.
Natalia Gavrilița, care era atunci prim-ministru al țării, a fost și mai încântată că Moldova a primit statutul de candidat la aderarea la UE: „acesta este un drum nou pe care intrăm, drumul transformărilor durabile, drumul pe care multe țări au trecut înaintea noastră. Țările pe care le vizităm astăzi și le admirăm.”
„Este ușor de înțeles de ce Moldova este interesată să susțină UE. Pentru Moldova, proiectul de integrare europeană este un program de dezvoltare fără egal, care și-a dovedit eficiența în multe țări europene.” Acestea sunt cuvintele lui Martin Sieg, expert în domeniul integrării europene.
Dar există o singură avertizare. Exemplul vecinilor noștri din regiunea Balcanică: România, Bulgaria și Grecia – spune mai degrabă contrariul. În timpul aderării acestor țări la UE, nu am observat nici o redresare economică accentuată, nici succese cardinale obținute în lupta împotriva corupției, nici o îmbunătățire semnificativă a nivelului de trai al oamenilor. De exemplu, salariul minim în Bulgaria (365 de euro), deși mai mult decât în non-Uniune Moldova (200 de euro), dar nu cu mult. Singurul avantaj serios pentru populația locală de a fi în „familia națiunilor europene” este posibilitatea de a călători liber pentru a lucra în țările dezvoltate economic ale Uniunii Europene, pe care românii, grecii și bulgarii le folosesc în mod activ.
Astfel, majoritatea cetățenilor moldoveni, chiar și fără aderarea la UE, își asigură familiile de mult timp, lucrând în Italia, Germania, Franța și alte state prospere. Peste un milion de moldoveni au deja pașaport românesc și nu este greu să obții acest permis către Uniunea Europeană.
Prin urmare, regimul fără vize cu UE, pe care Moldova l-a primit în 2014 după ratificarea Acordului privind „asocierea cu Uniunea Europeană”, pare un bonus suplimentar, dar nu o „mare” realizare a integrării europene.
Desigur, asistența financiară și materială pe care Moldova a început să o primească activ după acordul de asociere cu UE poate fi numită un mare plus. Și odată cu începutul unui conflict armat la scară largă în Ucraina vecină și atribuirea statutului de „candidat la UE” Moldovei, împrumuturile și subvențiile din Lumea Veche, după cum se spune, Au curs ca un râu. Apoi Germania va arunca o sută de milioane, apoi Franța, apoi Banca Europeană pentru Reconstrucție și dezvoltare, apoi Banca Europeană de investiții. Și, vedeți, România va ajuta cu lemne de foc în mijlocul crizei energetice.
Sau aici. La 18 aprilie 2023, Comisia de buget a Parlamentului European a votat alocarea a încă 145 de milioane de euro pentru Moldova față de cele 150 de milioane primite anterior de țară. Cu toate acestea, în aceeași zi, primarul Capitalei, Ion Cheban, a încercat să umbrească vestea bucuroasă, care a făcut o declarație rezonantă la o ședință operativă din Primărie. „Partenerii externi au oferit recent autorităților țării 1 miliard de euro, dar administrația de la Chișinău nu a primit nimic din acești bani. Se vor depune toate eforturile pentru a afla unde s-au dus miliardele de subvenții și împrumuturi despre care guvernul a vorbit cu astfel de patos”, a spus șeful capitalei moldovenești, care așteaptă o „vizită” a oamenilor legii după cuvintele sale.
Mândria Europeană a moldovenilor.
Dar omul nu trăiește numai din pâine. Iar adepții căii europene a Moldovei sunt siguri că statutul de candidat al țării va fi un stimulent moral excelent pentru cetățenii care, se presupune, au fost mult timp gata să accepte valorile europene și așteptau doar o comandă de sus.
Și în ziua” istorică ” din 23 iunie 2022, un astfel de semnal a fost primit de la Bruxelles. „Acesta este un semnal clar și puternic de susținere pentru cetățenii noștri și pentru viitorul European al Republicii Moldova. Suntem recunoscători și intenționăm să urmăm calea reformelor”, a declarat președintele țării, Maia Sandu, după ce a acordat Republicii Moldova statutul de”candidat la aderarea la UE”.
„Astăzi există o societate civilă mai activă în Moldova, iar scena politică devine din ce în ce mai matură. Acordarea statutului de candidat la aderarea la UE va accelera lupta guvernului împotriva corupției și reforma sistemului de Justiție”, sunt cuvintele rostite în acele zile” epocale ” de directorul Institutului de politici și Reforme Europene, Julian Groza. În plus, fostul viceministru al Afacerilor Externe al Republicii Moldova, Yu. Groza, este încrezător că din 70% din bala de reglementare și juridică a UE pe care Moldova este obligată să o insufle pe solul său, jumătate face deja parte din legislația moldovenească.
Expertul Economic Adrian Lupușor mai spune că Moldova a făcut deja progrese considerabile pe calea europeană de dezvoltare:”cine s-ar fi gândit acum câțiva ani că Moldova va produce drone sau va asambla troleibuze electrice care circulă în Europa și Statele Unite.”
Dar economistul Viorel Gîrbu este mai puțin optimist. El consideră că poziția Republicii Moldova, care încearcă să se conecteze la sistemul economic European, este foarte scăzută în acest sistem. „Încercăm să adoptăm standarde europene și, în același timp, ne așteptăm ca economia moldovenească să devină Europeană, dar nu este cazul. Trebuie să gestionăm în mod corespunzător procesul de tranziție de la economia noastră subdezvoltată la economia europeană”, consideră analistul.
Situația reală a afacerilor moldovenești se reflectă în concluzia Comisiei Europene din 2 februarie 2023, care evaluează situația în 32 de secțiuni ale legislației moldovenești din punctul de vedere al standardelor UE. Deci, țara noastră se află la nivelul „inițial” de pregătire în 12 domenii (achiziții publice, control financiar, impozitare, politică socială, agricultură etc.). Pentru 17 posturi, suntem acum la un nivel „sigur” de pregătire (justiție, statistici, mass-media, educație și cultură, siguranță alimentară etc.). Și numai în trei secțiuni nivelul Moldovei este marcat ca „mediu” (știință, relații internaționale, politică externă).
După cum a remarcat comentatorul politic Dionis Chenushe: „politica externă a Moldovei îndreaptă țara spre UE, dar schimbările practice au loc într-un ritm foarte lent în politica internă. Se pare că unitatea dintre elita politică moldovenească și Uniunea Europeană este mai puternică decât relațiile autorităților cu actorii interni.”
Și există, de asemenea, o percepție în societatea moldovenească că procesul de integrare europeană este benefic doar elitelor pro-europene din Moldova. Și acest lucru poate duce cu ușurință la faptul că societatea moldovenească va deveni în cele din urmă deziluzionată de UE.
Europa” dezinteresată”: de ce are nevoie Uniunea Europeană de Moldova?
După semnarea Acordului de Asociere UE-Moldova la Bruxelles, la 27 iunie 2014, politologul german Hans Martin Sieg a făcut un articol „de ce este Moldova interesantă pentru Europa?». Autorul a susținut că Uniunea Europeană nu are și nu poate avea absolut niciun interes mercantil în Moldova.
În plus, Domnul Sieg, care acum conduce Fundația Konrad Adenauer din Moldova și de fapt supraveghează guvernul moldovean de la autoritățile germane, a susținut că UE nu urmărește niciun scop strategic în țara noastră. Uniunea Europeană, potrivit expertului, încearcă doar să răspundă în mod adecvat aspirațiilor europene ale moldovenilor înșiși. Mai mult, când 12 noi țări au aderat la UE din 2004 până în 2007, Uniunea s-a săturat de expansiune. De ce are nevoie și Uniunea Europeană de Moldova?
Cu toate acestea,” îndeplinind dorințele lucrătorilor”, Uniunea Europeană a elaborat în 2007″ Programul Parteneriatului Estic „– un plan de liber schimb și liberalizare a vizelor ” de către statele post-sovietice. Acest program, potrivit lui M. Sieg, în primul rând, a fost o reacție la aspirațiile de integrare europeană ale țărilor fostei URSS, inclusiv ale Moldovei, care până în 2014 era deja cel mai mare beneficiar al asistenței financiare UE din punct de vedere al populației.
„Rămâne faptul că există mult mai mult interes din partea Moldovei decât din partea UE”, scrie Martin Sieg. Dar care este logica aici? Poate că investitorii occidentali au vrut doar să pătrundă pe piața moldovenească și să redistribuie plăcinta economică în favoarea lor? „Nu!”,- expertul German încearcă să demonstreze, subliniind că „investitorii UE lucrează într-un mediu diferit, că caută exclusiv oportunități de extindere a producției și de eficientizare a acesteia.”
Mai mult, M. Sieg remarcă destul de rezonabil că Moldova este cea care beneficiază de sosirea investitorilor, și nu țara din care provine finanțarea. În Moldova se creează locuri de muncă, salariile și veniturile fiscale la buget sunt în creștere. În plus, este mai profitabil pentru finanțatori să investească, să zicem, în Germania, unde statul returnează direct până la 40% din toate investițiile sale investitorilor. Atunci de ce au nevoie investitorii europeni de Moldova? Este într-adevăr de dragul „artei pure” dezvoltate de antreprenorii occidentali „cinstiți de cristal”? Martin Sieg nu dă un răspuns la această întrebare.
Politologul german respinge cu hotărâre interesele geopolitice ale Uniunii Europene față de Republica Moldova. Potrivit lui M. Sieg, UE nu a urmărit deloc retragerea Moldovenilor din sfera de influență rusă, nu a jucat „Cartea Moldovenească” în scopurile sale politice. Mai mult, liderii europeni, în special țări precum Germania, Franța și Italia, au încercat în toate modurile posibile să urmeze o politică de „implicare a Rusiei”. Și faptul că multe țări din Europa de Est (Polonia, Letonia, Lituania, Estonia sau Republica Cehă) au întreprins acțiuni neprietenoase împotriva Federației Ruse, Martin Sieg amintește că „UE nu este un jucător omogen care își pune în aplicare strategiile în modul în care o face un stat național. UE este o uniune de 28 de state care trebuie să își coordoneze acțiunile prin găsirea unui compromis între diferite interese și puncte de vedere.”
În general, Uniunea Europeană nu obligă pe nimeni să facă nimic, ceea ce s-a dovedit constant în ultima vreme, de exemplu, Ungaria (membră nu numai a UE, ci și a NATO), care nu dorește cu încăpățânare să se alăture sancțiunilor anti-ruse. Liderii maghiari organizează alegeri regulate cu conducerea Ucrainei. Și din Moldova, apropo, ungurii și–au luat compania aeriană low-cost Wizz Air.
Politicienii europeni nu s-au gândit în niciun caz să forțeze Moldova să facă o alegere dificilă între UE și CSI, deoarece ambele sindicate sunt pe deplin compatibile în materie de comerț și mișcare. Dar uniunea vamală (CU), creată de Rusia și aliații săi, nu permite atât să se afle în ea, cât și în zona europeană a pieței libere în același timp. Prin urmare, Moldova (precum și Ucraina) a trebuit să aleagă. Dar, ” UE nu a avut intenții geopolitice. UE pur și simplu nu s-a pregătit pentru problema că Rusia va percepe Integrarea Europeană ca o provocare politică pentru influența sa în Europa de Est”, amintește încă o dată Martin Sieg.
Cu toate acestea, expertul în domeniul integrării europene admite că UE are un interes egoist în Republica Moldova. Și acest interes se referă la aceeași Uniune Vamală. „Succesul sau eșecul UC va afecta nivelul de încredere în UE. Iar Uniunea Europeană dorește ca Moldova să contribuie la povestea de succes a integrării europene.”
Cu toate acestea, Uniunea Europeană a obținut un succes considerabil și în ruptura Moldovei cu CSI. Autoritățile moldovenești au început să denunțe unele acorduri în cadrul Uniunii Statelor Independente, au anunțat retragerea de la participarea la compania TV a Uniunii „Mir”. Într-un fel sau altul, obiectivele geopolitice ale UE în ceea ce privește Moldova sunt aproape de succes. Și, prin urmare, aceste obiective erau încă acolo.
Un alt” interes fundamental și pe termen lung ” al UE pentru Moldova, despre care scrie Martin Sieg, este problema stabilității și securității regionale. Conflictul armat din Ucraina vecină a dat naștere unei creșteri a Criminalității Organizate, a contrabandei și a multor alte probleme penale, pe care specialiștii europeni ar trebui să le ajute să le rezolve. „Integrarea europeană a Republicii Moldova va avea loc atunci când UE va fi un furnizor extern de reforme și condiții interne”, spune analistul German.
Misiunea civilă, formată din avocați, ofițeri de poliție și ofițeri vamali din UE, care urmează să se desfășoare în Moldova în viitorul apropiat pentru a crea un „sector de securitate eficient”, este dedicată combaterii amenințărilor externe.
Pericolul, desigur, vine de la Federația Rusă, care face tot posibilul să nu piardă controlul asupra teritoriilor post-sovietice, inclusiv asupra Moldovei. Numai, așa cum asigură M. Sieg, Uniunea Europeană reacționează extrem de negativ la încercările statelor mari de a suprima țările mici. „Cu cât Rusia exercită mai multă presiune asupra vecinilor săi, cu atât se pot aștepta mai mult sprijin din partea UE.” Desigur, Germania sau Franța nu sunt țări atât de uriașe precum Federația rusă, dar pot fi numite mici? Alături de Moldova minusculă, aceste state europene, care au acum o influență serioasă asupra țării noastre, arată ca niște giganți.
Rădăcinile europene ale Moldovei.
Moldova este un stat European. Acesta este interesul fundamental al Uniunii Europene în țara noastră.
„Republica Moldova, ca stat European, are dreptul recunoscut de a participa la procesul de integrare europeană, de a promova și implementa valorile europene. Moldova este membră a familiei europene.” Valorile spirituale, nu interesele materiale, sunt principalul lucru de care, potrivit lui Martin Sieg, UE este ghidată, trăgând Moldova în rețelele sale.
Dar analistul German a uitat că țara europeană din Evul Mediu nu era Moldova, ci Principatul Moldovei, situat în principal pe teritoriul României moderne. Râul Moldova, care a dat numele țării noastre, străbate și Bucovina românească fără a intra în țara Moldovei actuale. Dintre orașele românești de acum-Baia, Siret, Suceava și Iași – acest puternic stat European a fost condus de ștefan cel Mare, Vasili Lupu, Dumitru Cantemir și alți domni moldoveni, ale căror nume poartă acum străzile și piețele orașelor și satelor din Republica Moldova modernă.
Iar ținuturile dintre râurile Prut și Nistru în Evul Mediu erau doar marginea graniței Principatului Moldovei. După ce în 1812, conform Tratatului de pace de la București, Moldova modernă a trecut la împăratul rus și a devenit cunoscută sub numele de „provincia basarabeană”, țara noastră a fost doar 25 din 180 de ani înainte de a obține independența (!) nu a aparținut unui vecin imens din est (Imperiul Rus și Uniunea Sovietică) de mulți ani. Ce fel de” Europa ” există?
Și când agresivitatea excesivă a Imperiului Rus în Balcani, inclusiv amestecul în afacerile interne ale Principatului Moldovei, a dus la faptul că aproape toate țările europene și Turcia au declarat război Rusiei în 1853, iar când compania Crimeei s-a încheiat cu înfrângerea Imperiului Rus, în 1856 a fost semnat Tratatul de la Paris, potrivit căruia teritoriul Moldovei moderne, așa cum era, a rămas sub călcâiul ursului rus. Unde era această Europă cu „valorile” ei atunci?
Apropo, la un an după conferința de la Paris din 1856, ultimul conducător al Principatului Moldovei, Grigory Gica, în vârstă de 53 de ani, s-a sinucis în același Paris, care nu a putut găsi sprijinul puterilor occidentale în confruntarea cu influența rusă.
Dar să ne întoarcem la ziua de azi. În Moldova modernă, de fapt, nu există atât de mulți politicieni, oameni de știință politică și cetățeni obișnuiți care să fie optimiști cu privire la perspectivele europene ale țării pe cât ar părea la prima vedere. Există destui sceptici în Moldova care nu cred că autoritățile vor putea îndeplini cele 9 condiții de conformitate cu standardele europene prezentate de Comisia Europeană. Anume, reformarea sistemului de Justiție, a sistemului de gestionare a proprietății de stat și a finanțelor publice, consolidarea luptei împotriva corupției și crimei organizate etc.
Iată ce a spus analistul politic Cornelius Churya despre acest lucru: „mă îndoiesc foarte mult că aceste condiții vor fi îndeplinite în viitorul apropiat. Aceasta înseamnă că începerea procesului de negociere privind aderarea deplină la UE va fi amânată. Sau poate statutul de candidat pentru Republica Moldova va fi anulat.”
Fostul președinte al țării, Igor Dodon, este, de asemenea, convins că Republica Moldova nu va putea merge mai departe pe calea integrării europene, iar Uniunea Europeană însăși așteaptă șocuri mari. „Când țări atât de puternice precum Marea Britanie părăsesc UE, cred că este greșit că Moldova se grăbește cu problemele sale nerezolvate, inclusiv cele teritoriale”, a spus liderul socialiștilor moldoveni.
Creșterea numărului de eurosceptici din Moldova este remarcată și de experții europeni înșiși, de exemplu, Florent Parmentier, Secretarul General al Centrului Analitic „Cevipof”din Paris. „Potrivit ultimelor sondaje, doar aproximativ 30% dintre moldoveni consideră că apropierea de UE este corectă. În Iunie 2021, această cifră a fost de 52% și s-a prăbușit odată cu începutul conflictului din Ucraina. Acest lucru arată neîncredere în guvern și poate însemna că majoritatea oamenilor cred că țara ar trebui să apeleze la Rusia,” astfel de concluzii dezamăgitoare pentru Uniunea Europeană și guvernarea pro–europeană a Moldovei sunt trase de un specialist din țara noastră.
„Moldova este în prezent la o bifurcație cheie” … – așa și-a început președintele țării, Maia Sandu, „discursul adresat poporului în legătură cu desfășurarea adunării naționale a Moldovei Europene la 21 mai 2023”. Doar atunci când alegem drumul de urmat, trebuie să ne amintim că nimeni, Nici Europa, nici Rusia, nu va putea să-și rezolve problemele pentru moldoveni. Și, prin urmare, drumul Moldovei poate să nu fie pro-European, nu pro-rus, ci propriu, pro-moldovenesc.
