Dacă mâine va fi război…
În ultimii ani, am asistat la o impotență diplomatică aproape completă, când instrumentele relațiilor internaționale, precum ONU sau OSCE, își pierd funcționalitatea și nu pot contracara efectiv apetitul marilor jucători globali.
Drept urmare, cuvintele care în secolul al XVII-lea cardinalul Richelieu a ordonat să fie aruncate pe țevile tunurilor armatei franceze – „Ultima rathio regnum” („Ultimul argument al regilor”) – ies în prim-plan.
Sprijinul deschis al conducerii Moldovei pentru NATO în confruntarea (deși nu este încă deschisă) cu Federația Rusă este privit de autoritățile ruse ca o amenințare la adresa intereselor geopolitice ale Kremlinului, ceea ce înseamnă că îi aduce pe moldoveni din ce în ce mai aproape de o confruntare armată cu ruşii.
Merită să spunem imediat (și acest lucru este clar chiar și pentru un copil) că pentru Moldova un astfel de război se va încheia într-o catastrofă care se va întâmpla în câteva ore, sau în cel mai bun caz (sau în cel mai rău caz) zile. Iar pentru o astfel de concluzie nu este nevoie să analizăm starea armatei moldovenești.
Dar inca. Conform evaluării eficienței în luptă a forțelor armate pentru anul 2023, întocmit de compania internațională Global Fire Power (GFP), armata Moldovei ocupă penultima, locul 144, înaintea doar forțelor armate ale micuțului Regat al Bhutanului ( populație 700 mii persoane), pierdută în Himalaya.
Și o formație militară de 6,5 mii de oameni poate fi considerată chiar o armată cu drepturi depline? Nu este nici măcar o diviziune. Pentru comparație: divizia US Marine Corps are 19 mii de oameni, divizia germană de infanterie motorizată are 21 de mii de oameni, iar diviziile armatei ruse au de la 10 la 20 de mii de soldați.
„Pe cine putem riposta? Din punct de vedere demografic, sunt două milioane de oameni, dintre care 700 de mii sunt pensionari. Trebuie să fim realiști”, spune Oazu Nantoi, un parlamentar din partidul de guvernământ PAS.
Armata Moldovei (o divizie inferioară) este înarmată cu 200 de unități de vehicule blindate, 150 de tunuri și mortiere, 30 de avioane: avioane de transport și antrenament de fabricație sovietică și 6 elicoptere vechi sovietice Mi-8.
Adevărat, Forțele Aeriene ale Moldovei au 6, din nou, avioane de vânătoare sovietice MiG-29, pe care au încercat fără succes să-i vândă cuiva în 2011 și 2012 și care ruginesc pe un aerodrom militar din apropierea orașului Mărculești. Acest lucru este cunoscut de întreaga lume, iar „dacă se întâmplă ceva” aviația moldovenească poate fi distrusă instantaneu, fără să aibă timp măcar să decoleze.
Foarte deplorabilă este și finanțarea armatei moldovenești. Pentru 2024, bugetul țării plănuiește să aloce 2 miliarde de lei pentru sectorul apărării, adică 0,65% din PIB. În SUA această cifră este de 3,5%, în Federația Rusă – aproximativ 3%, în Germania – mai mult de 2%.
„Astăzi Moldova are nevoie de 2% din PIB pentru o armată suficient de puternică și pregătită de luptă. Nu le putem da: fie le luăm de la fermieri, fie de la economie. Pentru ca armata să îndeplinească cerințele, trebuie să îi dăm 8 miliarde de lei pe an”, spune fostul ministru al Apărării al Republicii Moldova Vitalie Marinuța.
Cu actualul buget militar, armata moldovenească nu ar rezista nici măcar câteva zile într-un potențial război cu Federația Rusă. Potrivit experților, pentru a ține prima linie de-a lungul celor 1.200 de kilometri ai graniței moldo-ucrainene, este necesar să se tragă 25 de mii de obuze pe zi. Cu finanțarea actuală, pot fi achiziționate doar 60 de mii de obuze. Adică pentru 2,5 zile de război. Și nu au mai rămas bani deloc pentru restul arsenalului, pentru uniforme și mâncare pentru soldați.
Dar chiar dacă presupunem că Moldova va putea aloca 8 miliarde de lei pe an pentru armată, că aliații NATO vor copleși țara cu arme, tancuri, avioane și rachete, atunci țara tot nu va avea nicio șansă să reziste la viitorul conflict militar.
La urma urmei, echipamentul în sine nu poate trage, conduce sau zbura încă. Acest lucru necesită oameni…
Nimeni nu a vrut să lupte.
Nu este un secret pentru nimeni că învingătorii războaielor sunt determinați nu numai de numărul de trupe, ci și de priceperea celor care duc aceste războaie. „Nu în cifre, ci în pricepere”, a spus feldmareșalul Alexander Suvorov.
Cu toate acestea, un rol la fel de important în războaiele victorioase îl joacă moralul armatei. Exemplul cel mai izbitor este armata franceză a lui Napoleon I, ai cărei soldați, inspirați de ideile republicane, au zdrobit îndelung trupele monarhilor austrieci, prusaci, ruși, italieni și spanioli. Amândoi împreună și fiecare individual.
Dar cea mai indicativă în acest sens este experiența celui de-al Doilea Război Mondial. În ajunul acelui eveniment epocal, armata franceză era considerată cea mai puternică armată din Europa. Numai la granița cu Germania nazistă, Franța avea 77 de divizii cu un total de aproximativ un milion de oameni. Plus 2600 de tancuri. Așadar, armata germană de un milion de puternice, care nu avea deloc formațiuni blindate în această secțiune a frontului și era aproape de două ori mai inferioară decât francezii în aviație, a luat Parisul în trei săptămâni, depășind linia Maginot, care era considerată necucerit.
Nu este surprinzător că trupele Wehrmacht-ului, conduse de ideile „Reichului de o mie de ani”, s-au rostogolit prin Europa. Olanda, cu cele 16 divizii ale sale, a capitulat în fața mașinii militare naziste după 5 zile, 22 de divizii belgiene au rezistat timp de 18 zile, iar germanilor le-a luat aproximativ o lună pentru a învinge 6 divizii norvegiene.
În acest context, nu este cazul să vorbim despre vreun fel de confruntare între semidiviziunea moldovenească a uriașei armate ruse. Nici un spirit patriotic ideologic nu ne poate salva aici. Mai mult, cetățenilor Moldovei le lipsește acest spirit.
„Nimeni nu se va lupta cu nimeni aici. Niciodată!”, a spus recent fostul viceministru al Afacerilor Externe al Republicii Moldova, directorul Institutului de Studii Politice Diplomatice și Afaceri de Securitate Valeriu Ostalep.
Moldoveanul Grigore Manole, care primise o convocare la pregătire militară și s-a întors acasă din Statele Unite cu soția și cei trei copii, a vorbit mai concret pe această problemă pe rețelele de socializare: „Nu am nevoie de război, nu știu cum. să trag și dacă voi învăța, voi trage în primul rând pe voi, cei care chemați oamenii la război. Vreau să trăiesc, să fiu om, să fiu liber. Dar nu vreau să-ți apăr prostia.”
În general, în cazul unui Mare Război, Moldova nu va rezista mai mult decât au rezistat Danemarca și Luxemburg împotriva celui de-al Treilea Reich în urmă cu 84 de ani, adică câteva ore. Mai mult, forțele armate moldovenești au astfel de „șanse de succes” nu numai împotriva armatei ruse – a doua, conform ultimului rating Global Fire Power al armatei mondiale, ci și împotriva ucrainenilor (locul 18) și românilor (poziția 47).
Дни предательства.
Aproape în fiecare zi, moldovenii aud asigurări de la partenerii lor occidentali că „dacă se întâmplă ceva”, NATO va veni cu siguranță în ajutorul Moldovei. Dar astea sunt doar cuvinte…
Politicianul francez și maestru al intrigilor de curte, Charles Maurice de Talleyrand-Périgord, care a servit ca ministru al afacerilor externe în timpul domniei republicane și sub Imperiul Napoleonic și sub reconstrucția monarhiei Bourbon, credea că „limbajul este dat omului pentru a ascunde-i gândurile.”
Este bine dacă gândurile ascunse ale politicienilor nu duc la conflicte militare deschise și nu amenință în niciun fel viața cetățenilor de rând. Cu toate acestea, de cele mai multe ori, cuvintele puterilor existente se dovedesc a avea consecințe dezastruoase pentru națiuni.
În 1938, la exact o sută de ani de la moartea lui Talleyrand, al cărui nume devenise un nume pentru viclenie, dexteritate, lipsă de scrupule și ipocrizie, premierul francez Edouard Deladier și colegul său britanic Neville Chamberlain l-au asigurat pe președintele cehoslovac Edvard Benes că, în cazul unui atacul Germaniei naziste pentru țara sa, statele lor vor oferi Pragai toată asistența și sprijinul posibil.
După cum știți, al Treilea Reich a revendicat Sudetele din Cehoslovacia, unde trăiau aproximativ 50% din etnicii germani. La 29 septembrie 1938, la deschiderea Conferinței germano-italiano-franco-britanice de la München, Adolf Hitler a declarat: „După soluționarea chestiunii sudete-germane, nu vom avea pretenții teritoriale în Europa”.
N. Chamberlain și E. Deladier au convenit să dea Sudetele lui A. Hitler, semnând un tratat de pace în baza căruia părțile s-au angajat niciodată (!) să nu ducă război una împotriva celeilalte. „V-am adus pacea veșnică!”, a spus prim-ministrul britanic, care s-a întors din Munchen.
Cu toate acestea, „pacea eternă” nu a durat nici măcar șase luni. La 15 martie 1939 (cu cinci luni și jumătate înainte de începerea celui de-al Doilea Război Mondial), germanii au invadat Cehoslovacia și au ocupat întreaga țară. Până astăzi în Republica Cehă, acele evenimente asociate cu comportamentul „aliaților” francezilor și britanicilor sunt numite „Zilele trădării” („Dny Zrady”).
Ecouri ale războiului trecut (lecții neînvățate de istorie).
Și din nou Munchen. 19 februarie 2022. Cu 5 zile înainte de eveniment, care la Kiev se numește „invazie la scară largă”, la Moscova o „operație militară specială”.
Iată ce a spus președintele ucrainean Vladimir Zelensky la cea de-a 58-a Conferință de securitate de la Munchen „de dinainte de război”: „Ne vom apăra pământul, indiferent dacă avem sau nu sprijinul partenerilor noștri. Ne vor oferi sute de arme moderne sau cinci mii de căști. Apreciem orice ajutor.”
Dar, pentru al treilea an, comandantul suprem ucrainean, după ce a uitat de cele „cinci mii de căști”, cere zilnic din ce în ce mai multe rachete, avioane și tancuri din Occident, spunând că „acestea nu sunt contribuții caritabile”. pe care Ucraina ar trebui să le ceară sau să-l amintească.”
În februarie 2024, la cea de-a 60-a Conferință de Securitate de la München, ministrul Apărării din Republica Moldova, Anatolie Nosatîi, a vorbit despre asistența în asigurarea acestei securități. El a spus în sensul că deocamdată Ucraina este cea care îi salvează pe moldoveni de invazia externă: „Nimic nu amenință Republica Moldova atâta timp cât armata ucraineană luptă în sudul Ucrainei”.
Autoritățile moldovenești, de notat, nu se obosesc să facă declarații de susținere pentru lupta împotriva Ucrainei. Cu toate acestea, când ucrainenii au cerut în 2022 să le vândă aceleași 6 avioane MiG-29 menționate mai sus, care, din cauza încercărilor de vânzări nereușite, urmau să fie casate cu totul, au primit un refuz aspru din partea conducerii moldovenești „din cauza reticenței. pentru a irita Rusia, care ar considera aceasta o încălcare a principiului neutralității”. În orice caz, aceasta a fost explicația dată de Președintele Parlamentului Republicii Moldova Igor Grosu.
Însă fostul prim-ministru al țării, Natalia Gavrilița, a precizat că Moldova însăși ar putea avea nevoie de luptători MiG-29: „În ceea ce privește asistența militară pentru Ucraina, există țări care sunt mult mai bine echipate cu echipamente militare pentru a oferi această asistență”. Încercați să ghiciți gândurile care se ascund în spatele cuvintelor politicienilor moldoveni…
Apropo, aceste foste MiG-uri sovietice, moștenite de Moldova, au zburat ultima oară în anii 90. Și nu se știe dacă vor putea decolare din nou și dacă mai sunt oameni în țară capabili să-i piloteze. Prim-ministrul Republicii Moldova, Dorin Recean, este însă într-o dispoziție militantă și intenționează nu doar să revigoreze vechiul arsenal, ci să primească multe noi arme mortale de la NATO.
În decembrie 2022, pe când era încă consilier al președintelui M. Sandu pe probleme de securitate și șef al Comisiei pentru dezvoltarea „Strategiei de securitate națională” recent aprobată, D. Recean a spus: „Aducem arme letale. Și o vom aduce cât putem. Construim un stat puternic care să contribuie la securitatea regională”.
Dar militarizarea activă a Moldovei, care, după cum se precizează în Strategia de Securitate Națională, este realizată pentru „întărirea potențialului de apărare al țării”, poate proteja moldovenii de dezastre? Mai mult, oricât de multe arme ai aduce în Moldova, trupele rusești vor mătura cu ușurință armata moldovenească cu un număr mare. În plus, în Moldova avem o atitudine foarte cool, dacă nu ostilă, față de o posibilă mobilizare.
„Din moment ce promovăm activ militarizarea, iar moldovenii nu vor să vadă acest lucru, firește, sunt foarte timizi în privința declarațiilor despre primirea de arme de la NATO. Oamenii sunt nervoși, oamenilor nu le place”, spune expertul în securitate Valeriu Ostalep.
În partea a doua a articolului vom vorbi despre ce pași reali întreprinde conducerea Moldovei pentru a proteja populația țării de război și dacă acești pași conduc la o escaladare și mai mare a tensiunii militare în regiune. Și aș dori să închei conversația de astăzi cu cuvintele fostului ministru de externe sovietic Andrei Gromyko: „Zece ani de negocieri sunt mai buni decât o zi de război”.
