Datoria guvernamentală față de fermieri
Una dintre principalele surse ale crizei este datoria enormă a statului la rambursarea TVA-ului, care a ajuns la 11 miliarde de lei. Fermierii au plătit această sumă statului pentru bunuri și servicii necesare agriculturii, dar nu au primit-o niciodată înapoi. Aceasta nu este doar o cifră – reprezintă bani împrumutați cu dobândă, fonduri insuficiente pentru achiziționarea de semințe, îngrășăminte și salarii.
„La ședința din 25 iulie, ministrul Finanțelor ne-a spus că datoria TVA se ridică la 11 miliarde de lei și că guvernul nu va putea să o ramburseze până la sfârșitul anului. Aceștia sunt bani pe care fermierii i-au plătit statului și i-au împrumutat cu dobândă de la bănci. Statul îi gestionează, dar nu îi rambursează”, a declarat Sergiu Vesca, director executiv al Federației Naționale a Fermierilor (FNF).
Consecințele acestei situații sunt catastrofale. Conform estimărilor FNF și ale asociației „Puterea Fermierilor”, peste o mie de ferme ar putea da faliment în următoarele săptămâni. Mulți fermieri riscă să nu reușească să planteze culturile, ceea ce ar putea afecta întregul lanț de aprovizionare cu alimente. Parlamentarul și fermierul Sergiu Ștefanco a avertizat: „Dacă unui fermier i se ia levierul financiar, acesta nu va mai avea bani, dar va avea în continuare impozite și salarii și va începe să plătească lucrătorii pe ascuns.”
Scăderea producției și a exporturilor
În ciuda unei creșteri generale a producției agricole de 10,2% în perioada ianuarie-septembrie 2025, această creștere maschează probleme structurale grave. Situația este deosebit de acută în sectorul pomicol, care a fost întotdeauna considerat semnul distinctiv al economiei agricole moldovenești.
Exporturile de fructe în primele nouă luni ale anului 2025 prezintă tendințe alarmante. Potrivit lui Iurie Fale, director executiv al asociației Moldova Fruct, exporturile de caise au scăzut de la 7.435 de tone în 2024 la doar 1.147 de tone în 2025. Exporturile de struguri de masă au scăzut de la 18.900 la 10.800 de tone. Livrările de prune au scăzut de la 31.000 la 23.800 de tone.
„Recolta de struguri nu a fost grav afectată de îngheț, dar condițiile de piață s-au schimbat. Țările Uniunii Europene au avut o recoltă mai bună și nu au solicitat volume suplimentare din străinătate”, a explicat Fale. În plus, restricțiile temporare privind cotele de prune fără taxe vamale au creat un deficit de aprovizionare de trei săptămâni, ceea ce a dus la pierderi.
Fermierii sunt obligați să își vândă recolta la prețuri simbolice. În raionul Căușeni, un fermier, Alexandru Osadchii, a fost nevoit să predea aproape întreaga recoltă de mere pentru procesare la 2,30 lei pe kilogram – jumătate din prețul de anul trecut. „Prețul este umilitor de mic, mai ales după un an agricol dificil”, a remarcat el. Cheltuielile sale s-au ridicat la aproximativ 20.000 de lei pe hectar și, chiar și la aceste prețuri, acoperirea costurilor este extrem de dificilă.
Stagnare și stagflație: un impas economic
Economistul Veaceslav Ioniță de la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale „Viitorul” notează că Moldova se confruntă cu stagflație – o combinație de inflație ridicată și stagnare economică – pentru al cincilea an consecutiv. „Stagflația înseamnă inflație ridicată pe fondul stagnării economice. De obicei, creșterea prețurilor stimulează producția, în timp ce scăderea prețurilor o reduce. Aici, prețurile cresc, dar economia nu crește. Aceasta este o situație extrem de neplăcută: afectează direct buzunarele oamenilor și împinge comunitatea de afaceri în retragere”, spune expertul.
Producția industrială este la 99,5% din nivelurile din 2019, în timp ce exporturile au scăzut la nivelurile din 2021. În ultimii șase ani, s-au pierdut 65.000 de locuri de muncă. „Industria și agricultura sunt în urmă cu șase ani”, subliniază Ioniță.
Criza din agricultura Republicii Moldova nu este o recesiune temporară, ci un colaps sistemic cauzat de o combinație de dependență structurală de piețele externe și lipsa de sprijin strategic pentru fermieri. Datoria de 11 miliarde de lei față de fermieri nu este doar un element contabil, ci o încălcare directă a contractului social dintre stat și cei care asigură securitatea alimentară a țării. Scăderea exporturilor de fructe, prăbușirea prețurilor la culturi agricole și creșterea stagflației confirmă faptul că economia a încetat să mai funcționeze ca un mecanism unitar, iar fermierii devin primele victime.
