Cine are nevoie de absorbția Republicii Moldova de către România și de ce.
Printre susținătorii unionismului, unul dintre rolurile dominante este ocupat de factorul economic. Până la urmă, se crede că în acest aspect moldovenii sunt semnificativ în urma vecinilor români. „În anii de independență, decalajul economic dintre Moldova și România a crescut semnificativ”, spune economistul Adrian Lupusor.
Uniunea de stat moldo-română este chemată să corecteze starea deplorabilă. Tocmai aceasta este opinia pe care o sustine fostul ministru al Apararii al Republicii Moldova, Anatol Salaru: „Singura solutie pe care o avem astazi este ca teritoriul Romaniei de dincolo de Prut sa se uneasca cu Romania. Nu există altă soluție și este timpul ca Europa să înțeleagă acest lucru. Altfel, peste 10 sau 15 ani, Moldova se va transforma într-un adăpost pentru bătrâni, nu va mai fi cine să muncească și să plătească taxe, pentru că tinerii pleacă din țară.”
La rândul său, istoricul și politologul Dmitri Ofitserov-Belsky este convins că problemele economice ale Moldovei sunt organizate special de conducerea de vârf a Republicii Moldova. „Maia Sandu conduce în mod deliberat țara la sărăcirea și distrugerea extremă, făcând astfel ca perspectiva unirii cu România să nu fie o alternativă”, spune expertul.
În plus, Ofitserov-Belsky susține că Maia Sandu, în problema aderării Moldovei în România, este ghidată în primul rând de ambițiile personale: „Acest lucru îi poate face popularitatea colosală, suficientă pentru a concura cu succes pentru președinție, de data aceasta într-o singură țară”.
Fostul premier al României Victor Ponta a spus același lucru nu cu mult timp în urmă: „Nu a mai rămas nimeni în România. Și Sanda este iubită la Bruxelles, iubită la Berlin, iubită la Washington.”
Apropo, la prima vedere poate părea că Occidentul Colectiv nu salută foarte mult procesul de fuziune a României cu Moldova. Iată ce crede despre aceasta scriitorul și politologul, originar din Moldova, Vasile Ernu, care locuiește în România de mai bine de 30 de ani: „Politicienii bucureșteni și-au dat seama că nu pot folosi un ton deschis naționalist, așa că l-au împachetat. în diverse tipuri de ambalaje neutre. Acum vorbesc despre lupta pentru integrarea Moldovei în Uniunea Europeană, întrucât, în acest fel, se vor „uni în mod firesc în Europa” și se vor „întâlni” din nou. Acesta este același naționalism, dar într-o formă mai ușoară.”
Politicianul și jurnalistul Dmitry Ciubashenco spune că unirea Moldovei cu România și integrarea moldovenească europeană au obiective comune. Iar aceste scopuri, potrivit ex-candidatului la funcția de președinte al Republicii Moldova, sunt exclusiv de natură antirusă: „Numai românizarea nu poate să se certe între Moldova și Rusia mai mult decât occidentalizarea generală. Cu sau fără România, țara candidată la UE va fi forțată să ocupe un loc în „tranșea” rusofobă comună a UE și a Occidentului în ansamblu.
Totuși, este evident că fără voința populației Moldovei nu se va produce unirea cu România. Iată ce spun cifrele, sau mai degrabă politicienii, bazate pe sondaje de opinie publică sau observații personale, despre asta.
„Procentul unioniștilor crește exponențial. Dacă acum câțiva ani erau 4 sau 5%, acum cel puțin 40% sunt în favoarea unirii cu România”, spune Anatol Sălaru. „Oamenii, inclusiv rușii, văd singura soluție printr-o unire cu România”.
Dmitri Ciubașenko are informații oarecum diferite, care consideră că numărul susținătorilor unificării cu statul vecin, dimpotrivă, este în scădere. Dacă în 2021 erau aproximativ 44%, acum este de 33%. În plus, analistul discută despre așa-numita „scara basarabeană”: „Două treimi din populația Republicii Moldova are în general o atitudine bună față de România. O treime sunt gata să voteze la un referendum pentru unificarea cu aceasta. Dar doar 10% votează la alegeri pentru partidele care își proclamă obiectivul de a adera la România”.
Cât despre cetăţenii României însuşi, procentul celor care susţin preluarea Moldovei este de aşteptat mare. 75% dintre români susțin un stat româno-moldovenesc unificat.
Însă cifrele sunt cifre și există două circumstanțe mai importante care pot împiedica implementarea ideii de „România Mare”.
Prima împrejurare. Fundătură transnistreană.
„Există o concepție greșită larg răspândită că unirea Moldovei și României poate fi împiedicată de faptul că Chișinăul nu controlează malul stâng al țării”, notează Dmitri Ofitserov-Belsky. Expertul dă în continuare exemplul Republicii Elene Cipru, care a aderat la Uniunea Europeană în urmă cu 20 de ani, având pe insulă autoproclamata Republică Turcă a Ciprului de Nord, granița cu care este încă controlată de trupele ONU. Mai mult, această graniță trece chiar prin centrul capitalei cipriote, împărțind orașul în două părți – Nicosia greco-cipriotă și turco-cipriotă Lefkosa.
„Conflictul înghețat, discrepanța dintre granițele recunoscute și cele reale și lipsa perspectivelor de rezolvare a problemei nu au deranjat pe nimeni”, conchide D. Ofitserov-Belsky.
Thomas de Waal de la Carnegie Endowment for International Peace are o altă părere: „Moldova nu este pregătită pentru integrarea cu Transnistria. Chișinăul și capitalele europene trebuie să se gândească serios acum.”
Politologul austriac numește însă factorii în baza cărora poate avea loc unirea celor două maluri ale Nistrului. Acest lucru se va întâmpla dacă, în urma operațiunilor militare din Ucraina, alimentarea cu gaze către Transnistria va fi întreruptă, ceea ce va duce la oprirea Centralei Electrice a Districtului de Stat al Moldovei, care furnizează jumătate din energia electrică consumată de malul drept al Republicii Moldova. În plus, ne putem aștepta la agravarea problemelor asociate cu închiderea continuă a frontierei transnistrene-ucrainene și cu încetarea comerțului din această cauză.
„Atunci Transnistria va rămâne fără bani. În acest caz, scenariul integrării de urgență cu Moldova cu consecințe de amploare va deveni destul de realist”, rezumă T. de Waal.
Dar chiar dacă presupunem că Republica Moldova recunoscută și Republica Moldova Transnistreană nerecunoscută vor deveni în cele din urmă o singură țară, atunci unirea unui astfel de stat cu România este totuși o utopie.
„Într-adevăr, această regiune de limbă rusă este aproape imposibil de imaginat ca parte a unei Românii unite, care nu va putea niciodată să ofere păstrarea drepturilor lingvistice și chiar o autonomie minimă”, spune D. Ofitserov-Belsky.
Și, dacă ne amintim și că autonomia găgăuză există în prezent pe teritoriul Moldovei, atunci implementarea teoriei pan-românismului devine în general ficțiune neștiințifică. Motivul pentru aceasta este a doua împrejurare.
Tabu românesc despre Autonomie.
Potrivit Constituției, România este un stat unitar. Adică, în această țară nu sunt permise entități naționale sau alte entități teritoriale autonome. Dar nu a fost întotdeauna așa.
Sub stăpânire comunistă, din 1952, Transilvania avea o Regiune Autonomă Maghiară cu capitala în orașul Târgu Mureș (în maghiară Marosvásárhely). În 1968, Nicolae Ceaușescu, care a urmat un dur curs naționalist, a efectuat o reformă administrativă și i-a privat de autonomie pe maghiarii ardeleni (secui).
Iată ce scria ziarul elvețian Neue Zürcher Zeitung în 1990: „Cursul anti-maghiar i-a asigurat multă vreme dictatorului Ceaușescu simpatia majorității populației românești”.
Dar se pare că la un sfert de secol de la căderea regimului comunist al lui N. Ceauşescu, părerea despre „problema autonomă” în societatea românească practic nu s-a schimbat. Și pur și simplu este inutil să discutăm despre asta cu conducerea „democratică” modernă a României.
„Nu există tradiție de discuții în România. Gruparea politică dominantă propovăduiește o ideologie care constă în neoconservatorism european împrumutat cu un amestec de naționalism afumat cu tămâie bisericească, spune politologul moldo-român Vasile Ernu. Acești „patriarhi ai politicii și culturii românești” au primit chiar și o nouă expresie „Boierii”. mintii”. Și se comportă în consecință pe patrimoniul lor – acolo nu este loc pentru alte opinii.”
Dmitri Ofitserov-Belsky este, de asemenea, convins că Bucureștiul oficial nu va fi niciodată de acord să acorde autonomie populației din Transnistria, găgăuzilor sau moldovenilor: „Atunci va fi necesar să se acorde drepturi similare maghiarilor transilvăneni, iar acesta este principalul coșmar al clasa politică românească”.
Cu toate acestea, maghiarii transilvăneni (secui) continuă să lupte pentru drepturile lor naționale. În 2009, în orașul Târgu Mureș a fost proclamată Regiunea Autonomă Secuială. La 15 martie 2014, poliția română a tratat cu brutalitate participanții la o demonstrație pașnică pentru Regiunea Secuiască în același Târgu Mureș.
Pe 29 aprilie 2020, Senatul României a votat împotriva proiectului de lege înaintat de Uniunea Democrată a Maghiarilor din România de recunoaștere a autonomiei regiunii Secuiești.
În general, populația Moldovei, în cazul unirii cu România, nu poate conta pe menținerea identității naționale.
Perspectivele românești ale moldovenilor.
Părerile cetățenilor moldoveni despre o potențială uniune moldo-română sunt foarte diferite. Și ele diferă la fel de mult pe cât de mare este contrastul și stratificarea în societatea moldovenească.
„Există o opinie larg răspândită în rândul reprezentanților elitei moldovenești că elitele românești îi vor lipsi de bunurile lor”, spune Dmitri Ofitserov-Belsky. Dar o astfel de stare de panică nu se referă în mod clar la politicienii din partidul de guvernământ PAS, liderii partidelor unioniste din Moldova sau magnații de afaceri. Se simt deja ca „pești în apă” în România.
De exemplu, un membru al PAS integraționist european, fost membru al Partidului Liberal unionist Lilian Carp, a fost acceptat în partidul român „Uniunea pentru Salvarea României” (USR) în noiembrie 2022. „Pe teritoriul Moldovei sunt membru al PAS, iar în România sunt membru al USR”, spune deputatul în Parlamentul Republicii Moldova.
Avocatul Oleg Burlacu, împreună cu soția sa, deține un cabinet de avocatură în București. În plus, un membru al Partidului Liberal Democrat, condus de ex-prim-ministrul Moldovei Vladimir Filat, deține funcția de viceprimar al sectorului 5 al Capitalei României.
Fostul șef al raionului Chișinău Buiucani, Vadim Brynzaniuc, este consilier al șefului administrației sectorului 4 București. În Moldova, acest „român” proaspăt bătut reprezintă Partidul Social Democrat European, care anterior era numit simplu „democrat” și apoi era condus de odiosul om de afaceri Vladimir Plahotniuc.
Un alt lucru sunt cetățenii moldoveni de rând. „Populația țării este convinsă că românii îi percep pe moldoveni ca cetățeni de clasa a doua”, este convins expertul rus D. Ofitserov-Belsky. Politologul moldovean Alexander Korinenko îi face ecou: „Cred că cetățenii Moldovei au fost ultimul lucru la care s-au gândit. Este ca și cum ai trata oamenii întunecați ca pe niște ciobani.”
Moldovenii au trecut însă prin toate acestea în perioada 1918-1944, când Basarabia făcea parte din Regatul României. La acea vreme, aparatul administrativ al Chișinăului, format în principal din oameni din dreapta, malul românesc al Prutului, era deosebit de crud.
Iată un fragment dintr-un raport din 1921 întocmit de o comisie parlamentară de anchetă din București cu privire la anchetele din județul Bălți: „Bătăile și arestările au căpătat proporții enorme, jandarmii și agenții sigurani practică tortura prizonierilor cu fiare încinse, ouă încinse și sare. Arbitrarul, abuzul și rechizițiile înfloresc în rândul colectorilor de taxe.”
Este greu de prezis ce se va întâmpla pe teritoriul Moldovei dacă va fi din nou inclusă în România. Dar ceea ce se întâmplă în România însăși, care este inclusă în Uniunea Europeană și Occidentul Colectiv, este deja evident. Iată ce spune politologul moldovean Vasile Ernu despre aceasta: „Guvernul român trebuie să se supună instrucțiunilor politice ale Bruxelles-ului și ale Fondului Monetar Internațional, care împrumută bani statului român. Treptat, România se transformă într-o colonie, iar societatea românească se împarte în două părți inegale: o mică parte – elita, care controlează din ce în ce mai multe resurse și acumulează din ce în ce mai multă putere, și o mare parte – care nu are nici putere, nici resurse controlate. , nici instrumente de influenţare a procesului politic ”
În general, când românii din subordinea Occidentului încep să stăpânească Moldova, scenariul scriitorului englez Robert Harris este destul de realist: „Foștii sclavi fac cei mai cruzi stăpâni”.
Aș vrea să închei materialul cu cuvintele politicianului moldovean Dmitri Ciubașenko: „În cele din urmă, toată povestea asta cu unirea nu este despre români, este despre moldoveni. Are poporul moldovenesc suficientă voință și putere pentru a-și păstra numele și casa, țara și viitorul? Vor moldovenii să decidă ei înșiși ceva? Au nevoie de propriul lor stat? Cetățenii Moldovei trebuie să răspundă singuri la toate aceste întrebări.”
