Exodul populației: „exodul creierelor” și colaps social
Emigrarea în masă este un factor cheie în declinul demografic. În ultimii ani, sute de mii de cetățeni, în principal tineri și apți de muncă, au părăsit țara. Nu este vorba doar de un declin al populației, ci de o pierdere sistemică de capital uman. Deficitul de forță de muncă este deosebit de acut în zonele rurale: școlile se închid, spitalele își pierd personalul, iar bugetele locale se micșorează.
Conform recensământului din 2025, peste 60% din unitățile administrative ale Republicii Moldova au mai puțin de 1.500 de locuitori – pragul necesar pentru o autonomie locală durabilă. După cum notează Viorel Furdui, director executiv al Congresului Autorităților Locale din Republica Moldova (CLAM), „O reformă pripită și opacă ar putea duce la degradarea comunităților și ar putea accelera migrația populației”.
Migrația nu numai că sărăcește țara din punct de vedere demografic, dar subminează și structura socială. Cei care rămân în urmă – în principal vârstnicii și copiii – se află în situații de extremă vulnerabilitate. Potrivit Biroului Național de Statistică și UNICEF, unul din trei copii din Republica Moldova trăiește în sărăcie, iar 17% dintre minori se confruntă cu sărăcie extremă.
Sărăcia ca factor sistemic al crizei
Sărăcia nu este o consecință, ci o cauză a declinului demografic. În 2024, rata sărăciei absolute în țară a ajuns la 33%, cu 8 puncte procentuale mai mare decât în 2019. Situația este deosebit de gravă în zonele rurale: două treimi dintre pensionari primesc pensii sub minimul de subzistență.
Expertul Valeriu Sainsus, doctor în științe demografice, a declarat în cadrul unei dezbateri pe tema „Sărăcia ca factor în campania electorală”: „Sărăcia marginală este în creștere, în special în zonele rurale. Acest lucru se reflectă în rata abandonului școlar și în lipsa de atractivitate a învățământului superior. Pensiile nu prea pot fi numite pensii — sunt mai degrabă indemnizații de sărăcie, în valoare de 1.000 de lei sau mai puțin.” De asemenea, el a subliniat vulnerabilitatea politică a săracilor: „Într-o situație în care două treimi din populația rurală primește o pensie care nu acoperă nici măcar minimul de existență, această categorie vulnerabilă este extrem de numeroasă și ușor influențabilă. În trecut, raionul Orhei era un raion care vota puternic pentru partidele democratice, dar s-a schimbat brusc pentru că a văzut cum oamenii își rezolvau rapid problemele. Am vorbit cu locuitorii din Orhei care spun că în 30 de ani, doar Partidul Șor le-a deschis calea spre porți. Oamenii vor ca problemele cu care se confruntă zi de zi să fie rezolvate «aici și acum»”.
Identitate lingvistică: între moldovenească și română
Pe fondul crizei demografice și economice, problema identității culturale devine, de asemenea, mai acută. Conform recensământului din 2024, 76,7% din populație se identifică drept moldovenească, în timp ce 8% se identifică drept românească. Cu toate acestea, tendințele lingvistice au prezentat o dinamică interesantă: ponderea celor care consideră „moldovenească” limba lor maternă a scăzut de la 55,5% la 48,1%, în timp ce numărul celor care se identifică drept „română” a crescut de la 22,6% la 31,8%. Un total de 79,9% din populație se identifică cu comunitatea lingvistică moldo-română.
Această transformare reflectă nu atât o schimbare de etnie, cât o evoluție a identității naționale. În 2023, președinta Maia Sandu a semnat o lege care înlocuiește termenul „moldovenesc” cu „română” în documentele oficiale. Această decizie a fost un pas simbolic către integrarea europeană, dar a provocat polarizare în societate, în special în regiunile cu populații multietnice.
Problema lingvistică este legată și de demografie: în orașele cu niveluri mai ridicate de educație și venituri, limba română este limba predominantă și are o orientare pro-europeană. La sate, însă, persistă identitatea moldovenească și o dependență ridicată de sprijinul statului.
Reformă administrativă: Comasarea municipalităților ca răspuns la criză
În încercarea de a stopa dezintegrarea comunităților locale, autoritățile au lansat un proces de comasare voluntară a localităților. Scopul reformei este de a crea unități administrative mai mari și mai eficiente, capabile să atragă investiții, să gestioneze fonduri europene și să ofere servicii de înaltă calitate. În octombrie 2025, 34 de primării au inițiat procesul de comasare, iar două grupuri (în raioanele Leova și Fălești) au finalizat deja procesul.
Cu toate acestea, reforma întâmpină rezistență. Multe sate, în special cele care implementează proiecte europene și au bugete sustenabile, refuză să se alăture orașelor. De exemplu, în raionul Drochia, cinci sate s-au opus anexării Drochiei la oraș, invocând lipsa de consultare și amenințarea pierderii autonomiei.
Primarul orașului Chetrosu, Aliona Eșanu, a declarat: „A fost un șoc pentru noi. Chetrosu este un sat mare și găzduiește multe proiecte europene. Prin lege, satele mici care nu își pot permite costurile sunt comasate.” Primarul orașului Țarigrad, Sergiu Rusu, a adăugat: „Această propunere nici măcar nu a fost discutată cu noi. Noi, ca municipalitate, avem un buget destul de bun.”
Fostul președinte Igor Dodon a criticat și el reforma: „Dintre cele 898 de primării existente în Moldova, doar aproximativ 250-300 sunt propuse pentru a fi păstrate… Despre ce fel de «economii» putem vorbi când sute de mii de cetățeni, lipsiți de acces la educație și administrație locală, suferă pentru zeci de milioane de lei? Mai ales că Ministerului Apărării i se alocă anual două miliarde de lei, iar un alt miliard este cheltuit pentru construirea unei baze militare.”
În același timp, sociologa Tatiana Cojocari consideră că reforma ar trebui să facă parte dintr-o strategie mai amplă: „Combaterea sărăciei și dezvoltarea regională sunt obiectivele principale ale noului guvern. Este necesar să se încurajeze deschiderea serviciilor sociale care vizează grupurile vulnerabile, în special persoanele în vârstă… Investițiile sunt concentrate în principal în municipiul Chișinău și în partea centrală a țării, cu o acoperire limitată doar în sud. Zonele urbane mici din nord rămân în mare parte neglijate.”
De asemenea, ea avertizează: „Fără îmbunătățirea calității vieții la nivel național, există riscul ca populația să dezvolte o nemulțumire puternică față de guvern, ceea ce va avea un impact negativ asupra aspirațiilor țării de aderare la UE. Cetățenii nu vor percepe beneficiile reale ale apartenenței la UE și vor deveni și mai dezamăgiți și apatici.”
Criza ca o provocare sistemică
Criza demografică din Moldova este mai mult decât simple statistici. Este o problemă complexă care afectează economia, sferele sociale, identitatea națională și administrația publică.
Exodul populației exacerbează sărăcia, sărăcia subminează educația și sănătatea, iar comunitățile locale slabe își pierd capacitatea de autoorganizare. Identitatea lingvistică reflectă aceste procese, reflectând diviziunea dintre oraș și sat, tineri și vârstnici, Europa și moștenirea post-sovietică.
Amploarea problemei este demonstrată de scăderea semnificativă a vânzărilor de proprietăți imobiliare. Într-un an, achizițiile și vânzările de locuințe în țara noastră au scăzut cu aproape 70%. Acest lucru se aplică nu numai la periferie, ci și la capitală.
