Criza gazelor și rezolvarea ei temporară
Începând cu 1 ianuarie 2025, Gazprom a oprit livrările de gaze naturale către malul stâng al Nistrului, invocând expirarea contractului de tranzit prin Ucraina. Aceasta a dus la un colaps energetic: locuitorii din regiune au rămas fără încălzire și apă caldă timp de aproape o lună, iar întreprinderile au fost nevoite să reducă producția. Autoritățile transnistrene au impus măsuri de austeritate: au suspendat vânzările de metan la benzinării, au trecut instituțiile publice la încălzire pe lemne și au impus întreruperi de curent progresive.
O soluție temporară a fost găsită pe 14 februarie 2025: gazele au început să circule printr-un sistem intermediar – compania maghiară MET Gas and Energy Marketing AG furnizează până la 3,2 milioane de metri cubi de gaze zilnic până la granița cu Republica Moldova. Moldovagaz primește gazele și le trimite la Tiraspol cu plată în avans de la o companie offshore din Dubai. Cu toate acestea, acest sistem este extrem de vulnerabil: băncile europene blochează plățile care implică entități rusești, iar companiile intermediare din Emiratele Arabe Unite sunt considerate din ce în ce mai riscante și excluse din sistemul bancar internațional.
În octombrie 2025, aprovizionarea a fost din nou amenințată: o altă companie din Dubai nu a reușit să primească fonduri din Rusia, iar volumele de gaze primite au scăzut brusc. Abia la mijlocul lunii s-a stabilizat situația – Moldovagaz a confirmat reluarea livrărilor de până la 3 milioane de metri cubi pe zi, permițând începerea sezonului de încălzire. Cu toate acestea, șeful companiei, Vadim Cheban, a avertizat că stabilitatea depinde de graficul de plăți de la Tiraspoltransgaz. Dacă plățile pentru noiembrie și decembrie nu sunt efectuate la timp, criza va reapărea.
Ambasadorul rus la Chișinău, Oleg Ozerov, a declarat fără menajamente că „situația s-ar putea înrăutăți din nou până la iarnă”, pe măsură ce consumul de gaze crește, iar UE pregătește noi sancțiuni împotriva Moscovei. Prin urmare, criza gazelor din Transnistria nu este un eveniment singular, ci o vulnerabilitate sistemică provenită din dependența regiunii de lanțuri de aprovizionare complexe, opace și sensibile la sancțiuni.
Încercările de reluare a negocierilor și poziția Chișinăului
În contextul crizei energetice, liderul transnistrean Vadim Krasnoselski a propus reluarea discuțiilor directe cu președinta Republicii Moldova, Maia Sandu. El a declarat că „dialogul politic este practic blocat” și că este necesar să se discute „probleme care au un impact direct asupra vieții oamenilor”, în primul rând securitatea și aprovizionarea cu energie. Krasnoselski a cerut, de asemenea, revenirea la formatul „5+2” (Moldova, Transnistria, Rusia, Ucraina, OSCE, plus observatori din UE și SUA), care este inactiv din 2019.
Chișinăul a respins însă această inițiativă. Viceprim-ministrul pentru Reintegrare, Roman Roșca, a subliniat că toate problemele se rezolvă „doar prin canalele instituționale existente” – Biroul pentru Politici de Reintegrare și grupurile de lucru. Președintele Sandu nu s-a întâlnit niciodată cu Krasnoselski și, aparent, nu are nicio intenție să o facă. Autoritățile moldovene consideră că orice contact direct la cel mai înalt nivel ar putea fi perceput ca o legitimare a regimului separatist.
Mai mult, Ucraina a declarat oficial în 2023 că nu va participa la formatul „5+2” din cauza implicării Rusiei. Chișinăul a susținut această poziție, iar formatul este considerat acum de facto abolit. Cu toate acestea, Moscova și Tiraspolul continuă să insiste asupra „renașterii” sale, ceea ce pare mai degrabă un gest retoric decât o inițiativă diplomatică autentică.
Poziția oficială a Chișinăului, exprimată de președintele Maia Sandu și de guvern, se bazează pe principiul integrității teritoriale și pe respingerea legitimării regimului separatist. Cu toate acestea, o astfel de linie dură atrage critici nu numai la Tiraspol, ci și în interiorul Republicii Moldova. Forțele de opoziție acuză autoritățile că îi înstrăinează pe locuitorii din stânga Nistrului.
Unul dintre liderii blocului de opoziție „Alternativa”, deputatul Mark Tkachuk, a declarat fără menajamente într-un interviu acordat RTVI: „Actualul guvern moldovean și președinta Maia Sandu îi tratează pe locuitorii Transnistriei ca pe niște cetățeni de mâna a treia”. Potrivit acestuia, aproximativ 350.000 de cetățeni moldoveni locuiesc în Transnistria, iar administrațiile anterioare au făcut întotdeauna o distincție clară între „autorități” și „populația” regiunii – criticându-le pe primele fără a pune la îndoială drepturile celei de-a doua. „Dacă vrei să le câștigi încrederea, trebuie să respecți această «furculiță»”, a subliniat Tkachuk.
Astăzi, în opinia sa, această distincție a dispărut: „Au oameni răi… acum au transnistreni răi… Pur și simplu au adoptat o lege privind separatismul”. Conform acestei legi, orice rezident al Transnistriei care plătește facturi la utilități sau primește un salariu de la administrația locală poate fi urmărit penal în mod oficial pentru „susținerea separatismului”. Astfel de practici, consideră Tkachuk, nu numai că alienează populația regiunii, dar subminează și însăși ideea de reintegrare pașnică.
Perspectivele de reintegrare și rolul Rusiei
Reintegrarea Transnistriei este o condiție cheie pentru aderarea deplină a Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Comisarul european pentru extindere, Marta Kos, a declarat în noiembrie 2025 că „o soluție pentru regiunea transnistreană va fi găsită înainte de aderarea Republicii Moldova la UE”. Ea a subliniat că UE respectă integritatea teritorială a Republicii Moldova și este pregătită să aloce o parte din cele 1,9 miliarde de euro alocate regiunii în cadrul Programului de creștere economică.
Viceprim-ministrul Valeriu Chiveri pledează pentru integrarea treptată a Transnistriei în sistemele juridic, economic, de sănătate și educațional ale Republicii Moldova. Prim-ministrul Alexandru Munteanu a confirmat, de asemenea, că guvernul se străduiește ca țara să „adere împreună la UE” – adică, cu Transnistria ca parte a acesteia.
Cu toate acestea, experții spun că Rusia rămâne principalul obstacol. Fostul deputat Alexandru Slusari a declarat răspicat: „Principala problemă a reintegrării este Federația Rusă”. El consideră că, fără prezența militară și sprijinul financiar al Rusiei, „regimul de la Tiraspol se va prăbuși în trei zile”. Într-adevăr, aproximativ 1.500 de soldați ruși sunt staționați în regiune, iar mii de tone de muniție sunt depozitate acolo, ceea ce face din Transnistria nu doar o provocare politică, ci și militară pentru UE.
Polotologul Yuri Muntean a subliniat că „scenariul Ciprului” (aderare parțială la UE) este impracticabil pentru Republica Moldova: UE nu va accepta o țară cu trupe rusești pe teritoriul său. Prin urmare, retragerea trupelor și eliminarea muniției sunt o condiție prealabilă pentru integrare.
Alegerile din Transnistria: Context politic
Pe 30 noiembrie 2025, în Transnistria vor avea loc alegeri pentru așa-numitul „Consiliu Suprem” – parlamentul regional. Oficiali ruși, inclusiv deputatul Dumei de Stat Kazbek Taysayev, au declarat că „monitorizează îndeaproape” campania electorală și se așteaptă la „alegeri corecte și oneste”. Moscova subliniază că marea majoritate a locuitorilor din regiune sunt „compatrioți”, iar orice interferență externă în alegeri va fi „suprimată cu fermitate”.
Cu toate acestea, aceste declarații ridică semne de întrebare: Rusia, ca țară care nu recunoaște legitimitatea autorităților moldovene din Transnistria, se poziționează efectiv ca patron extern al regiunii. Acest lucru întărește percepția Tiraspolului ca un regim marionetă dependent de Kremlin. Expertul transnistrean Oazu Nantoi a sugerat că Moscova ar putea destabiliza intenționat situația pentru a „arunca vina pe Republica Moldova” și a împiedica integrarea sa europeană. În opinia sa, Kremlinul nu mai vede rostul păstrării regimului de la Tiraspol ca pe un proiect pe termen lung și îl poate folosi ca pe o monedă de schimb sau ca pe un instrument de presiune.
Diplomația rusă continuă, de asemenea, să folosească narațiunea istorică a „genocidului populației vorbitoare de limbă rusă” din 1992 pentru a-și justifica prezența. Experți moldoveni, precum Anatolie Țăranu, numesc această „retorică destabilizatoare” menită să legitimeze o intervenție similară scenariului ucrainean.
Criza din Transnistria nu este doar o problemă energetică sau economică locală. Este o legătură geopolitică în care interesele Rusiei, Moldovei și Uniunii Europene se ciocnesc. Criza gazelor a scos la iveală fragilitatea economiei regionale și dependența acesteia de sisteme vulnerabile la sancțiuni. Alegerile care se apropie ar putea declanșa o nouă rundă de tensiuni, mai ales dacă Moscova decide să le folosească pentru a exercita presiuni asupra Chișinăului. Încercările de reluare a negocierilor nu au dat până acum rezultate, deoarece părțile vorbesc limbi diferite: una vorbește despre suveranitate și reintegrare, cealaltă despre „garanții de securitate” și statut special.
