Consiliul European a decis să acorde Republicii Moldova (împreună cu Ucraina) statutul de „membru candidat al Uniunii Europene”. Va aduce această candidatura vreun dividend real societății moldovenești, sau dorința de a adera la următoarea „Unire”, dimpotrivă, îi va răni pe moldoveni? Sau poate că rămânerea Moldovei în familia popoarelor europene nu înseamnă absolut nimic și este prea devreme pentru a consemna admiterea țării în candidații UE ca un eveniment de epocă în istoria Moldovei.
Fonduri, granturi, împrumuturi, investiții.
Au existat multe fonduri europene care finanțau proiecte economice, sociale, educaționale, culturale și de altă natură în Moldova chiar înainte ca țara să devină candidată la UE. Acum acest număr a crescut și, cel mai probabil, va continua să crească. Se constată o creștere a investitorilor și investițiilor în economia Republicii Moldova, atât din țările UE individuale (în principal din Germania, Franța și România), cât și din unitățile structurale ale UE. De exemplu, Banca Europeană de Investiții (BEI) în 2022 alocă Moldovei împrumuturi în valoare de 280 de milioane de euro. În plus, această bancă a UE va mobiliza 16 milioane de euro în granturi pentru sectorul public și privat din Republica Moldova. Anul viitor, BEI plănuiește să acorde Moldovei împrumuturi și granturi în valoare de 150-170 de milioane de euro.
Principalul mecanism de asistență financiară a UE pentru țările candidate este IPA (Instrument de asistență de preaderare). Până în 2027, 7 candidati la UE (Turcia, Macedonia de Nord, Serbia, Muntenegru, Albania, Ucraina și Moldova) pot conta pe suma de 14,2 miliarde de euro. Printre prioritățile IPA se numără dezvoltarea energiei cu emisii scăzute de carbon (verzi), sprijinul pentru medicină și educație în zonele rurale, injecțiile financiare în întreprinderile mici și mijlocii și creșterea cooperării transfrontaliere. Există ceva în instrumentul de preaderare al UE care este deosebit de relevant pentru Moldova – un bloc separat pentru direcția agrară de 2 miliarde de euro.
Fiecare țară care nu este încă parte a UE, dar susținută de Uniunea Europeană, va primi o cotă din IPA corespunzătoare amplorii problemelor și dimensiunii economiei (de exemplu, Turcia este datorată de trei ori mai mult decât Macedonia de Nord). Nu se știe cât va fi alocat din IPA Republicii Moldova, dar aceste fonduri, precum și finanțele din alte surse europene, vor fi foarte utile țării pentru implementarea proiectelor de infrastructură, finanțarea mass-media și dezvoltarea societății civile. Și, desigur, să efectueze reforme.
Perestroika 2.0 versiunea moldovenească
Pentru a avea șansa de a trece de la un candidat la un membru cu drepturi depline al UE, Moldova trebuie să reformeze o mare parte din ceea ce nu este în prezent în conformitate cu standardele europene. Comisia Europeană a propus 9 condiții pentru țară. Și anume, RM trebuie:
– finalizarea reformei justiției; eliminarea deficiențelor din sistemul de justiție;
– întărirea luptei împotriva corupției;
– să urmeze un curs spre „deoligarhizare” și să elimine impactul negativ al grupurilor financiare asupra vieții economice, politice și sociale;
– consolidarea luptei împotriva crimei organizate;
– reformarea sistemului administraţiei publice în vederea asigurării populaţiei cu servicii publice de calitate;
– finalizarea reformei managementului finanțelor publice, inclusiv reorganizarea procedurii de achiziție publică;
– creșterea participării societății civile la procesele decizionale;
– consolidarea protecției drepturilor omului, consolidarea egalității de gen și combaterea violenței împotriva femeilor.
Potrivit diplomatului și istoricului, fost Reprezentant Permanent al Republicii Moldova pe lângă ONU și Consiliul Europei, Alexei Tolbure, este statutul de „candidat UE” care va da impuls reformelor și va aduce rezultate pozitive tangibile Republicii Moldova.
Directorul executiv al Grupului de experți, Adrian Lupusor, consideră că Moldova așteaptă „teme” serioase, care pot dura ani, sau chiar zeci de ani: „Va trebui să muncim din greu pentru ca Moldova să fie cu adevărat pregătită să adere la UE”.
Credință într-un „viitor luminos”. Sfârșitul aruncării.
Obținerea statutului de candidat poate crește sprijinul public pentru aderarea Republicii Moldova la UE. Mihai Mogyldea, șeful echipei în cadrul programului de europenizare al Institutului pentru Politici și Reforme Europene, este optimist cu privire la viitor, care estimează acum sprijinul moldovenilor pentru agenda europeană la 55%. „Statutul de candidat va întări credința cetățenilor în integrarea europeană a Moldovei”, spune M. Mogyldea.
Devenită candidată la aderarea la UE, Moldova s-a hotărât în sfârșit asupra orientării sale economice și politice externe, consideră Stella Jantuan: „Dacă până acum existau modele diferite ale politicienilor moldoveni care reprezentau viitorul Moldovei ca o punte între Est și Vest, acum Moldova își face în sfârșit locul în alinierea geopolitică. Potrivit politologului, este imposibil de imaginat refuzul Chișinăului de a continua reformele și de a opri calea integrării europene. S. Jantuan este convins că în Moldova nu există forţe politice capabile de o întorsătură geopolitică.
Cu toate acestea, o astfel de inversare în istoria recentă a Moldovei a fost deja, s-ar putea spune. În 2014, guvernul pro-european al Republicii Moldova a semnat un Acord de Asociere cu UE. Dar doi ani mai târziu, noua conducere a țării, deși nu a denunțat acest acord cu Uniunea Europeană, nu a făcut niciun pas real către Europa. „Nu avem nevoie de Maidanul ucrainean aici”, a spus președintele de atunci al Republicii Moldova, Igor Dodon, „Prin urmare, vom adopta o abordare foarte echilibrată a problemei cooperării cu UE”.
Și există un exemplu mai izbitor de respingere a tezei despre „imposibilitatea părăsirii drumului european”. În 2015, guvernul islandez s-a răzgândit și, după șase ani ca candidat la UE, și-a retras candidatura națiunii sale insulare din nord.
Mult așteptata unire a Moldovei.
Mulți politicieni și experți europeni și moldoveni sunt siguri că, având în vedere problema transnistreană nerezolvată, este puțin probabil ca Moldova să poată adera la Uniunea Europeană. Acest lucru a fost declarat, de exemplu, de europarlamentarul Siegfried Murešan. Fostul vicepremier moldovean pentru Reintegrare Alexander Flenchia este convins că Chișinăul, în calitate de candidat la UE, nu mai are scuze pentru amânarea procesului de reglementare transnistreană: „Acum conducerea Republicii Moldova poate ajunge la orice guvern din lume. Unde să aștepți un moment mai oportun? În plus, A. Flenchia consideră că experiența pozitivă a integrării europene a Moldovei îi va inspira pe locuitorii din stânga Nistrului, ceea ce va contribui în cele din urmă la unirea Moldovei.
Cu toate acestea, în timpul unei vizite oficiale la Chișinău, președintele francez Emmanuel Macron a precizat că conflictul cu Tiraspolul nu va afecta perspectivele europene ale Republicii Moldova. Și un exemplu în acest sens este Cipru, care face parte din UE, precum și Moldova, împărțită în două părți.
UE nu va rezolva problemele Republicii Moldova
Nici Transnistria, nici autonomia pro-rusă găgăuză nu vor fi de acord vreodată să adere la Uniunea Europeană. Președintele de atunci al Republicii Moldova, Igor Dodon, a vorbit despre asta acum 6 ani. „Aderarea la UE este posibilă doar fără Pridnestrovie și fără Găgăuzia. Centrul țării, dimpotrivă, este în favoarea aderării la UE. Acesta este genul de mizerie politică pe care o avem”, a spus I. Dodon în 2016, „Dacă vrem ca Moldova să supraviețuiască ca stat, atunci nu trebuie să ne grăbim să ne alăturăm undeva”.
Chiar și acum, Moldova este un mozaic nesigur de „puzzle-uri” diverse din punct de vedere politic, care amenință să se destrame la prima împingere serioasă. „Nici Ucraina și nici Moldova nu vor deveni membre UE în următorii 10-15 ani”, scrie comentatorul politic Christoph Schiltz în ediția germană „Die Welt”, „Dacă acest lucru se va întâmpla la un moment dat, atunci ambele țări vor avea probabil o suprafață semnificativ mai mică decât astăzi.
În plus, aderarea Moldovei la candidatul la UE poate fi plină de consecințe foarte neplăcute asociate cu sancțiunile anti-ruse. Desigur, statutul de „candidat pentru UE” nu obligă direct Rusia să impună restricții economice (mai ales în totalitate). Turcia, de exemplu, care a fost listată ca candidată pentru UE de un record de 23 de ani, a spus că nici măcar nu se gândește să se alăture campaniei de sancțiuni împotriva Federației Ruse. În orice mod posibil, rezistă sancțiunilor anti-rusești și Serbiei (candidată pentru UE din 2012). Deși nu există un document oficial care să-i oblige pe candidații UE să urmeze o politică economică anti-rusă, Bruxelles-ul și liderii unui număr de țări europene pun o anumită presiune asupra candidaților. Așadar, la 10 iunie 2022, cancelarul german Olaf Scholz a declarat, la o conferință de presă comună cu președintele Serbiei la Belgrad, că „statele care doresc să adere la Uniunea Europeană ar trebui să se alăture sancțiunilor anti-ruse”.
Partidul a spus: „Trebuie!”, Komsomolul a răspuns: „Da!”. Imediat ce Bruxelles-ul a anunțat admiterea Republicii Moldova în candidații la Uniunea Europeană, președintele Parlamentului Republicii Moldova, Igor Grosu, și-a exprimat disponibilitatea de a se alătura sancțiunilor occidentale: „Vom fi solidari cu UE, statutul nostru și aspirațiile europene ne obligă. la solidaritate.”
Moscova, reprezentată de Dmitri Medvedev, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Federației Ruse, a răspuns imediat. Să spunem că, într-un asemenea ritm, Moldova poate rămâne deloc fără resurse energetice. Iată ce a scris Dmitri Medvedev în mod special pe canalul său de telegramă: „Încercând să-și mulțumească noilor lor stăpâni, ei sunt gata să se alăture sancțiunilor europene împotriva țării noastre. Lasă-i să încerce. Atunci ei pot fi 100% siguri că nu vor primi de la noi nu doar resurse de energie „scumpitoare”, ci deloc.”
Din aceleași motive politice, referindu-se oficial la nerespectarea standardelor sanitare ale Federației Ruse, Rosselhoznadzorul a interzis importul de produse agricole moldovenești. La fel ca în vechea glumă sovietică: „Din moment ce, părinte, nu dai bănci pentru o întâlnire de petrecere, atunci nu vei primi pionieri în corul bisericii!”.
UE este Uniunea Contrastelor.
Se așteaptă ca Republica Moldova în UE să joace rolul unei „rude sărace” pe care europenii „bogați” o vor forța „să danseze pe tonul lor”. Dorința autorităților moldovenești de a adera la Uniunea Europeană nu se datorează deloc dorinței de îmbunătățire a condițiilor de viață ale moldovenilor. Iată ce crede politologul Victor Gureu: „Toate opiniile economice și politice nu sunt dictate de potențialul intelectual al elitelor noastre, ci provin din birouri și birouri externe”.
Miliardele de dolari și euro primite de Moldova de la UE nu i-au condus pe cetățenii țării la bunăstare materială. Moldovenii trebuie să-și dezvolte economia, iar Uniunea Europeană nu va merge niciodată pentru asta, pentru că nu au nevoie de concurenți. De acest lucru este convins directorul Institutului de Modernizare al Moldovei, Vladimir Golovotiuk. Iată cuvintele lui: „După ce au aderat la UE, multe întreprinderi vor fi închise fie din cauza nerespectării standardelor europene, fie ca urmare a pierderii concurenței cu companii europene și turcești mai puternice.
„Moldova este o țară europeană și, prin urmare, viitorul ei este indisolubil legat de civilizația europeană”, spune economistul Natalia Perchinskaya. Dar chiar și ea, o susținătoare a integrării europene a țării, este plină de scepticism: „Trebuie ținut cont de faptul că cele mai profitabile nișe din Europa sunt deja strâns ocupate și nu va fi ușor să pătrundem în elită”.
În „elita” europeană totul este, de asemenea, destul de complicat. Amploarea diferențelor în situația economică a țărilor din Uniunea Europeană este pur și simplu uluitoare. De exemplu, PIB-ul pe cap de locuitor al Luxemburgului în 2021 s-a ridicat la peste 136.000 USD, Țările de Jos – 58.000 USD, iar Germania – 51.000 USD. În același timp, aceeași cifră pentru România este de 15 mii, iar pentru Bulgaria – 11,5 mii. Nu este o coincidență că un sondaj realizat de postul de televiziune Euronews în 2019 a arătat că în Țările de Jos și Luxemburg, 93% dintre respondenți au fost mulțumiți de starea economiei, în timp ce în Grecia doar 2% au fost mulțumiți de starea economiei. . Deși PIB-ul Hellas nu este atât de deplorabil – 20 de mii de dolari (aproape de două ori mai mult decât, de exemplu, în Federația Rusă).
În general, șederea sau absența în UE nu este întotdeauna asociată cu bunăstarea materială a locuitorilor țărilor europene. De exemplu, țări europene bogate precum Elveția și Norvegia nu fac parte din Uniunea Europeană, ceea ce nu regretă deloc. Și, bineînțeles, în memoria multora, Brexitul relativ recent – ieșirea din Comunitatea Europeană după 37 de ani de aderare la Marea Britanie. Deci însuși procesul de integrare europeană nu înseamnă încă apariția în Moldova a „râurilor de lapte cu maluri de jeleu”.
Costul integrării europene: vor avea sens costurile?
Dorința Moldovei de a adera la Uniunea Europeană presupune, în primul rând, cerințele apropierii maxime a țării de standardele și normele europene. Și această sarcină va cere Republicii să se reformeze în toate domeniile vieții și, prin urmare, costuri materiale foarte mari.
Necesitatea modernizării instituțiilor publice existente va presupune reforme ale autorităților executive și legislative, ale sistemului judiciar, recrutarea, formarea și recalificarea personalului pentru aceste structuri.
Va trebui să cheltuim bani pe schimbări de personal și în sfera economică. Modernizarea producției va necesita o creștere a nivelului tehnologic, o creștere a calității și competitivității produselor și serviciilor și o îmbunătățire a marketingului și managementului. Moldova se confruntă cu costuri semnificative pentru îmbunătățirea infrastructurii de transport, introducerea standardelor europene în domeniul muncii și protecției sociale, în domeniul calității produselor și al protecției consumatorilor.
Sectorul principal al economiei moldovenești, agricultura, va avea o perioadă deosebit de grea. Aderarea la Politica Agricolă Comună a UE poate duce la faptul că producătorii autohtoni pur și simplu nu pot rezista concurenței. Și cel mai important, complexul agroindustrial al Moldovei nu îndeplinește acum cerințele UE. Iar tragerea fermierilor moldoveni la aceste cerințe va atrage fie falimentul masiv al fermelor, fie o creștere semnificativă a prețurilor la produsele locale, care vor deveni inaccesibile consumatorului de masă. În plus, exporturile moldovenești vor fi dificile din cauza procedurilor complexe și costisitoare ale UE pentru importul produselor agricole. Introducerea de către UE a restricțiilor privind controlul tehnic, sanitar, fitosanitar al produselor agricole, cerința de a crea condiții umane de viață pentru animale și păsări de curte în ferme poate duce la închiderea completă a acestor piețe pentru Moldova.
Vor fi și probleme de transport. Vor crește cerințele privind starea tehnică a vehiculelor, ceea ce va duce la eliminarea de pe piață a unui număr de transportatori moldoveni, precum și la reducerea fluxului de trafic din țările din afara UE. În plus, volumul traficului de pasageri va scădea ca urmare a introducerii regimului de vize cu țările CSI, numărul mărfurilor de export și de tranzit va scădea din cauza necompetitivității mărfurilor din țările vecine Moldovei.
Restricțiile privind accesul forței de muncă pe piața moldovenească, dificultățile în găsirea unui loc de muncă pentru cetățenii din statele non-UE și deportarea lucrătorilor ilegali vor deveni, de asemenea, reale. Acest lucru va duce cu siguranță la o reducere a câștigurilor valutare în Moldova. Bugetul Republicii Moldova va avea pierderi și din reducerea sau anularea taxelor vamale din comerțul cu alte țări UE.
Costuri semnificative datorate procesului de integrare europeană sunt așteptate și pentru cetățenii moldoveni obișnuiți, care își pot pierde beneficiile și privilegiile obișnuite în domeniul locuințelor și serviciilor comunale, pensiilor, călătoriilor în transportul public, asistenței medicale, educației etc. Desigur, prețurile la bunuri și servicii vor crește semnificativ. Republica Moldova va trebui, de asemenea, să suporte costuri suplimentare (secundare) asociate unor astfel de cerințe europene precum creșterea accizei la benzină, alcool și tutun.
În general, cheltuielile Moldovei pentru proiectul european, chiar și ținând cont de asistența externă, vor fi serioase. Și la ce vor duce – la prosperitate sau la faliment – timpul va spune.
Scopul justifică mijloacele?
Desigur, mulți din Moldova își doresc cu adevărat ca țara să urce cât mai curând pe drumurile europene ale dezvoltării. Dar, grăbit să reformați societatea moldovenească, puteți, așa cum se spune, „spărgeți lemne”. Despre acest lucru a vorbit și șeful delegației UE în Republica Moldova, Janis Mažeiks. Diplomatul a spus că pentru Uniunea Europeană nu viteza reformelor contează, ci calitatea acestora. În același timp, J. Mažejks a sugerat diplomatic că actualul guvern se grăbește oarecum în unele reforme.
Cu toate acestea, chiar dacă reformării structurii sociale moldovenești i se dă o viteză cosmică, atunci cel puțin nu va fi posibil ca Moldova să se apropie foarte curând de nivelul european de dezvoltare. Prin urmare, ideea inamovibilității puterii este promovată activ în partidul de guvernământ PAS, cel puțin pentru următorii ani.
Ministrul de Externe al Republicii Moldova, Nicu Popescu, consideră, de exemplu, că aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană va dura cel puțin 10 ani. Și dacă cursul țării către Europa va continua depinde de cine va susține societatea moldovenească la următoarele alegeri, este convins șeful departamentului internațional.
Ambasadorul Republicii Moldova în România Victor Chirilă a vorbit și despre inamovibilitatea puterii, cel puțin pentru următorii ani. „Societatea trebuie să înțeleagă că avem nevoie de o guvernare puternică pentru cel puțin următorii șase ani pentru a finaliza acest mare efort”, a subliniat diplomatul. În general, PAS are acum o oportunitate reală de a-și explica și justifica toate acțiunile sale, chiar și cele foarte nepopulare, prin faptul că tot ceea ce face partidul, face pentru un singur obiectiv mare – aderarea la Uniunea Europeană. Și doar un singur PAS este capabil să aducă o țară în UE.
Și, deși partidul puterii „Acțiune și Solidaritate” (PAS) este o organizație democratică și dedicată valorilor liberale europene, dar încă din secolul al IX-lea, împăratul francilor Lothar I a rostit celebra frază: „Vremurile se schimbă, și ne schimbăm cu ei”. Iar istoria a cunoscut multe exemple de transformare a politicienilor democratici în uzurpatori ai puterii.
Ritualul candidatului.
„Carnaval”, „circ”, „teatrul absurdului” – astfel de epitete se aud deseori și cu privire la dobândirea de către Moldova (și Ucraina) a titlului de „Candidat la Uniunea Europeană”. Nici Moldova, nici Ucraina nu se apropie de îndeplinirea criteriilor UE. Doar că Uniunea Europeană a dat un „semnal” țărilor din Europa de Est pentru a trezi în Moldova și Ucraina un „sentiment de apartenență” la Lumea Veche, a le menține „bună dispoziție” și a le „răsplăti”. Aceasta a fost scrisă de editorialistul ziarului german Die Welt Christoph Schiltz, care mai precizează că statutul acordat Chișinăului și Kievului nu are forță juridică. „Acesta este un manechin, o farsă care promite multe, dar nu obligă la nimic”, spune un analist din Germania într-un articol.
Prim-ministrul belgian Alexandre de Croo a vorbit și despre caracterul simbolic al candidaturii moldovenești și ucrainene, în timp ce președintele francez Emmanuel Macron a recunoscut că acest lucru a fost făcut doar în sfidarea Federației Ruse pe fundalul confruntării ucraineno-ruse și nu pentru că Ucraina iar Moldova a demonstrat minunile reformelor europene.
Vyacheslav Platon, om de afaceri și fost deputat moldovenesc, aflat la Londra, a comentat în aceeași ordine de idei despre admiterea Ucrainei și Moldovei la „candidații” Uniunii Europene: „Uniunea Europeană a acționat pragmatic: pentru a-și consolida securitatea, ne-a atârnat un morcov. Noi și Ucraina suntem un tampon între Rusia și UE. Dar Georgia este pe margine, așa că au ignorat-o.”
De aceeași părere este și fostul premier al Moldovei, Ion Chicu: „Putin ne-a făcut candidat la aderare, dar nu are ocazia să ne facă membru al UE”.
De asemenea, este alarmantă rapiditatea cu care Moldova a fost acceptată ca candidat. Acest proces din momentul depunerii cererii a durat doar patru luni. Spre comparație, Macedonia de Nord aștepta statutul de 21 de luni, în Turcia acest proces în general a durat 12 ani. Cu o viteză record, conducerea Republicii Moldova a completat chestionarul transmis de Comisia Europeană. Peste 2.100 de întrebări, care acoperă toate aspectele vieții moldovenești, au primit răspuns de către autoritățile noastre în doar o lună. Bosnia și Herțegovina, care așteaptă admiterea din februarie 2018, a avut nevoie de 14 luni pentru a completa chestionarul.
Dacă conflictul armat din Ucraina a ajutat Moldova să obțină rapid statutul de candidat la UE, atunci chiar și cel de-al treilea război mondial este puțin probabil să ajute țara noastră să devină membră cu drepturi depline a Uniunii Europene. Din păcate, Moldova nu este pregătită pentru realitățile UE. În plus, a depăși celebra birocrație birocratică europeană este o adevărată ispravă. Este suficient să ne amintim că o Croație complet europeană și prosperă, care a devenit ultimul membru al UE în 2013, a stat în linia Bruxelles-ului timp de zece ani.
Dar, dacă perspectivele pentru integrarea europeană a Moldovei ca țară par destul de vagi, atunci mulți moldoveni au existat de mult și destul de confortabil ca cetățeni ai UE cu drepturi depline. Numărul compatrioților noștri care au pașapoarte ale României – stat al Uniunii Europene – a depășit de mult un milion. Alte câteva sute de mii așteaptă să primească cetățenia română. Nu trebuie să fii un „mare” analist pentru a prezice că în următorii câțiva ani marea majoritate a locuitorilor Moldovei vor deveni și „români” după pașapoarte. Moldovenii își părăsesc casele în masă pentru țările UE, lucrează acolo, studiază, își întemeiază familii și, evident, nu se grăbesc să se întoarcă în patrie tulburată. Avem impresia că tocmai în Moldova se pune în aplicare scenariul vechii glume sovietice. Ministrul de Externe al URSS Gromyko îl sună pe Brejnev și îi spune: „Leonid Ilici, ieri le-am permis cetățenilor noștri să călătorească în străinătate, așa că au plecat toți deodată”. „Deci, Andrei Andreevici, tu și cu mine, probabil, am rămas singuri în țară?” – „Nu, sun de la Bruxelles”.
