Are România nevoie de Moldova?
Mulți din România au observat că, pentru prima dată în mulți ani, prim-ministrul, în loc de șeful statului român, a felicitat Republica Moldova cu ocazia Zilei Independenței.
„Aceasta este o dovadă a unei decizii politice. Este un semnal implicit de unionism, potrivit celor care înțeleg politicile președintelui. Republica Moldova aparține lângă România, așa că nu există niciun motiv pentru a sărbători independența unui stat care ar trebui absorbit”, a scris cel mai citat portal românesc G4Media.
Decizia președintelui român poate fi văzută și în contextul unui interviu acordat în iulie 2025 ziarului german Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ). Întrebat atunci dacă România va continua să investească în infrastructura Republicii Moldovei, care este „extrem de expusă amenințărilor rusești”, Nicușor Dan a spus: „Personal, îmi doresc foarte mult unificarea cu Republica Moldova, dar respect pe deplin voința poporului republicii vecine”.
Și recent, publicul a fost martor la primele semne ale unei „unirii” moldo-române. Parlamentul României a decis desființarea Departamentului pentru Relații cu Republica Moldova al guvernului. Într-adevăr, necesitatea acestei structuri guvernamentale dispare după unificarea celor două țări. Deși oficial proiectul de lege prevede fuzionarea Departamentului pentru Relații cu Republica Moldova cu Departamentul pentru Români, în scopul „optimizării structurilor de sprijinire a diasporei românești și utilizării eficiente a fondurilor bugetare”.
Însă toate acestea par a fi doar o distragere a atenției, mai ales având în vedere ceea ce departamentul moldovenesc al guvernului român este angajat de mulți ani. În special, lupta purtată între Mitropolia Basarabiei (Biserica Ortodoxă Română) și Mitropolia Moldovenească (Biserica Ortodoxă Rusă) pentru influență în Republica Moldova. S-a încheiat cu adevărat această luptă? Departe de asta; ea doar prinde avânt.
De asemenea, merită reamintit faptul că în 2014, Departamentul pentru Relații cu Republica Moldova a alocat fonduri organizațiilor unioniste din Republica Moldova pentru a recompensa localitățile în care cel mai mare număr de locuitori s-au identificat drept români în timpul recensământului din Republica Moldova.
Tot în 2014, președintele român Traian Băsescu a numit unificarea României și a Republicii Moldova „următorul proiect național românesc”, care era puțin probabil să fie realizat încă, „dar se lucrează, în special prin educația tinerilor și promovarea unor programe școlare și preșcolare adecvate”.
Președintele de atunci al României a văzut intempestivitatea federalizării româno-moldovenești în faptul că „în România, 75-80% dintre cetățeni ar dori-o, în timp ce în Moldova, doar 20% sunt în favoare”.
Cifrele citate de Traian Băsescu au fost confirmate de un sondaj de opinie publică realizat în România în ianuarie 2022. Rezultatele studiului, intitulat „Neîncrederea publică: Vest vs. Est, ascensiunea naționalismului în era dezinformării și a știrilor false”, au arătat că 74,5% dintre români doresc să devină o singură țară cu Republica Moldova.
Cu toate acestea, de atunci, sentimentul unionist din România s-a schimbat brusc și a scăzut. Un sondaj realizat și publicat pe 16 septembrie 2025 de firma sociologică Avangarde, cu sediul la București, a arătat că doar 47% dintre respondenți consideră necesară unificarea României și a Moldovei. 46% se opun procesului, iar 7% sunt indeciși.
Care este motivul acestei răciri a atitudinilor românilor față de Basarabia? Poate că evenimentele din jurul războiului din Ucraina și temerile cetățenilor români că luptele s-ar putea extinde asupra Moldovei, ceea ce le-ar aduce apoi în România, au jucat un rol?
Iată ce a declarat analistul politic și jurnalistul român H.D. Hartmann a trebuit să spună în această privință: „Este posibilă unificarea? Nu! În primul rând, românii nu o doresc. Integrarea Basarabiei în România în 1918 a fost o problemă colosală; a fost extrem de dificilă. Apoi, există conflicte regionale, antisemitism și probleme cu populația romă. Acestea sunt probleme fundamentale pe care statul român nu a putut niciodată să le rezolve. Unificarea este o glumă. Da, este un proiect politic; există un grup de oameni care vor să unească Basarabia cu România – bine, nu am nimic împotriva asta. Dar ce veți face cu Transnistria? Și cu Găgăuzia? În momentul în care dumneavoastră, ca stat, doriți să implementați un astfel de proiect politic, vă arunc apă rece și vă spun: stați, iată o problemă, iată alta – sunteți gata să le acceptați? Da, împărtășim un teritoriu comun, o istorie comună, îl avem pe Ștefan cel Mare, dar căile noastre au fost diferite. Nu este vina mea sau a dumneavoastră că Stalin a împins Transnistria spre Moldova. Așa a fost. Din…” „Din această perspectivă, repet, respect opiniile unioniste, dar trebuie să luăm în considerare problemele fundamentale care vor sta în cale. Să știți că nici dumneavoastră nu vă va fi ușor, pentru că România are propriile probleme, nu doar ale Moldovei. Și nici nouă nu ne va fi ușor, pentru că Republica Moldova are destule ale ei. Să nu credeți că vă veți trezi într-o lume de lapte și miere.”
La rândul său, un alt politolog și sociolog român, Dan Dungaciu, este convins că unificarea dintre Moldova și România este încă realistă în condițiile geopolitice actuale. „Discuția despre posibila unificare a Republicii Moldova cu România se va ivi atunci când se va pune întrebarea: ce este mai ușor – integrarea în Uniunea Europeană sau unificarea cu România? Dacă războiul din Ucraina nu se va încheia cu o victorie completă a Ucrainei, atunci toate proiectele de extindere a UE, inclusiv NATO, vor fi suspendate. „Este evident pentru toată lumea că nimeni nu poate oferi Moldovei mai mult decât Ucraina. „Și ce se va întâmpla cu Moldova atunci?”, întreabă retoric savantul.
Deși, conform Constituției Republicii Moldova, reconsiderarea statutului de stat independent este posibilă doar prin referendum, în perioade de mari tulburări, voința politică poate rezolva această problemă prin forță. De altfel, așa s-a întâmplat și în 1918, când tulburările revoluționare din Imperiul Rus au dus la intrarea trupelor române în Gubernia Basarabia și anexarea acesteia la Regatul România. „Asistăm acum tocmai la o astfel de tulburare. Din 1990 încoace, nu a mai existat un moment mai favorabil pentru unificarea celor două țări. Chișinăul și Bucureștiul pot demonstra voință politică doar atunci când își dau seama că nu există lumină la capătul tunelului pentru Republica Moldova. Pentru asta sunt necesari politicieni. Nu văd niciunul în România în acest moment. Dar asta nu înseamnă că nu pot apărea; au apărut de-a lungul istoriei”, conchide Dan Dungaciu.
Vrea Moldova să devină parte a României?
Mulți experți moldoveni notează că, pe fondul războiului din Ucraina, unioniștii sunt din ce în ce mai prezenți. Cu toate acestea, majoritatea nu sunt susținători fermi ai României, deoarece nu simt o legătură culturală sau istorică cu românii. Cu toate acestea, neo-unioniștii văd un scop pragmatic într-o uniune moldo-română. Mai exact, ei văd o securitate sporită, o prosperitate și un nivel de trai sporite, precum și o integrare accelerată în Uniunea Europeană.
Prin urmare, se poate afirma cu siguranță că, în ultimul deceniu, procentul susținătorilor unificării cu România în Republica Moldova aproape s-a dublat. Cu toate acestea, procentul oponenților „unirii” rămâne constant mai mare.
Un sondaj realizat în februarie 2022 de institutul sociologic IDIS Viitorul a arătat că 34,4% dintre moldoveni susțin ideea unificării, în timp ce 49,6% se opun acesteia. Conform unui sondaj din septembrie 2023 realizat de iData, 37,7% dintre moldoveni au susținut aderarea la România, în timp ce 54,5% s-au opus. Un studiu sociologic publicat pe 15 aprilie 2025 de IMAS a constatat că 58% dintre respondenți au răspuns „NU” la întrebarea „Dacă duminica viitoare s-ar organiza un referendum privind unificarea Republicii Moldova cu România, cum ați vota?”
În același timp, același sondaj a constatat că 40,7% dintre cetățeni consideră Federația Rusă principalul partener economic al Moldovei, 28,7% Uniunea Europeană și 9,6% România. 40,7% dintre respondenți au numit, de asemenea, Federația Rusă drept principalul garant al securității Republicii Moldova, în timp ce UE a primit 19,8%, iar România doar 6,8%. Cu toate acestea, există mulți politicieni în Republica Moldova care cred că doar unificarea cu România va pune capăt influenței rusești în țară și va rupe ultimele legături cu „lumea rusă”. Unul dintre aceștia este fostul ministru moldovean al Apărării, Anatol Șalaru.
„Unirea Moldovei cu România înseamnă sfârșitul influenței rusești în această regiune. În momentul în care societatea moldovenească devine românească, orice încălcări și revendicări ale Rusiei, ale «lumii rusești», asupra Republicii Moldova se termină. Pentru că și identitatea noastră în cadrul «lumii rusești» se termină. Atâta timp cât rădăcinile noastre se întind până la «moldovenismul» stalinist sau sovietic, rămânem potențiali candidați pentru o revenire la această «lume rusească»”, a declarat unionistul la televizor în aprilie anul acesta.
Un alt unionist, Dragoș Galbur, liderul Partidului Național Moldovenesc (PNM), critică aspru retorica partidului de guvernământ PAS, conform căreia aderarea Moldovei la UE este o alternativă la unificarea cu România. „România se află în NATO și în spațiul Schengen. Acesta este un nivel complet diferit, așa că unificarea ar putea schimba fundamental Moldova chiar acum”, afirmă politicianul.
Două state românești.
Așadar, ce părere are actuala conducere „pro-europeană” și „pro-română” a Republicii Moldova despre o uniune moldo-română? Este demn de remarcat faptul că există mulți unioniști în partidul de guvernământ care sunt încă convinși că încorporarea teritoriului moldovenesc în România este cea mai ușoară cale de a adera la Uniunea Europeană.
Fondatoarea partidului PAS, Maia Sandu, a susținut anterior această opinie. De exemplu, în 2016, când a fost întrebată cum ar vota în cazul unui referendum privind unificarea României și a Republicii Moldova, viitorul președinte a răspuns ferm „Da”.
Cu toate acestea, în 2019, vorbind la congresul PAS, Maia Sandu a declarat că nu există condiții pentru unificarea celor două țări: „Credem că este nerealist să ne așteptăm ca UE să permită unui stat membru să absoarbă un teritoriu corupt, divizat, lipsit de statul de drept și care posedă toate celelalte vicii inerente Republicii Moldova de astăzi.”
Va trece un an, iar partidul lui Sandu va prelua conducerea statului, cu scopul de a „eradica” toate deficiențele moldovenești, de a uni Moldova și de a transforma țara într-un „refugiu sigur în Europa”. Nu este problema dacă acest lucru a avut succes, chiar și parțial. Ceea ce contează este că autoritățile moldovene au, am putea spune, împins problema unirii cu România mult în plan secund.
„Discuțiile despre unificare au fost întotdeauna folosite pentru a speria oamenii. Suntem o țară democratică. Doar poporul poate lua o astfel de decizie.” „Tot restul sunt doar vorbe”, a declarat Maia Sandu în aprilie 2024.
Lilian Carp, deputat PAS și președinte al comisiei parlamentare pentru securitate națională, apărare și ordine publică, a subliniat același lucru și în mai 2025, în cadrul emisiunii Agora „Descifrat”: „Dacă punem ținta pe seama anumitor politicieni, riscăm să dezamăgim unii cetățeni. Constituția Republicii Moldova spune foarte clar: poporul este garantul suveranității Republicii Moldova. Poporul are dreptul să decidă ce fel de viitor își dorește – dacă își dorește unitate sau altceva.”
Politicianul a continuat susținând că procentul cetățenilor moldoveni care susțin unificarea cu România este în creștere deoarece țara vecină a devenit mai dezvoltată economic, iar pentru ca acest procent să crească și mai mult, nivelul de trai peste Prut trebuie să se îmbunătățească în continuare: „La un moment dat, aveam 9-10% dintre oameni care își doreau unificarea. Acum, că România a devenit mai atractivă economic, a crescut și numărul celor care își doresc unificarea.”
Lilian Carp și-a încheiat discursul televizat cu o înflorire cu adevărat maiestuoasă: „Suntem, în esență, cetățeni ai unei singure țări – România Mare, care este acum împărțită în două state, și nimeni nu-mi poate lua drepturile pe care le-am moștenit de la bunicii mei, care au fost cetățeni ai României Mari.”
S-a vorbit mult despre unitatea celor două țări în timpul campaniei electorale parlamentare din această toamnă. Astfel, Blocul Unității Naționale (BUN), care include Partidul Reintegrării Naționale „Acasă” și Partidul Național Liberal, și-a început campania electorală cu propunerea de a încheia un acord cu România care să unifice sistemele monetar, energetic, de sănătate, educațional, rutier și social și să declare Moldova un „al doilea stat românesc”.
Dar de ce ar fi nevoie de două state românești? Ce ar însemna asta? Și cum ar arăta? Ca Coreea de Nord (comunistă) și Coreea de Sud (capitalistă)? Sau poate ca două Albanii: una cu un nume original, cealaltă Kosovo albanez semi-recunoscut și sfâșiat de război?
De altfel, inițiatorul ideii „al doilea stat românesc”, blocul BUN, s-a retras din cursă chiar înainte de alegeri în favoarea partidului PAS. În același timp, partidele au semnat o declarație conform căreia partidul de guvernământ „se angajează să încheie un acord cu România privind cooperarea privilegiată, în scopul dezvoltării unui spațiu economic, social, educațional și cultural comun”.
Relua.
Pentru a rezuma cele de mai sus, se poate afirma cu siguranță că unificarea Moldovei și a României este puțin probabil să aibă loc, cel puțin în viitorul previzibil.
În primul rând, așa cum am menționat deja, populațiile ambelor țări nu sunt deosebit de dornice de acest lucru. În al doilea rând, nici conducerea statelor vecine prietene nu este deosebit de dornică de o „unire”.
Autoritățile române, împovărate de preocupări interne, vor fi probabil mai puțin încântate de noua povară împovărătoare a problemelor moldovenești.
Iar pentru actualii conducători ai Moldovei, o uniune cu vecinii lor este complet neprofitabilă. Cine sunt ei acum? Președinți, deputați, miniștri și secretari de stat! Și ce va deveni această întreagă masă politică nesemnificativă în România Mare? Cel mult – funcționari basarabeni la nivel de județ, obligați să execute ordine din capitală, București.
Este adevărat, procesul de unificare moldo-română ar putea fi stimulat de o circumstanță geopolitică extraordinară, așa cum s-a întâmplat în 1918 ca urmare a Războiului Civil din Imperiul Rus și a prăbușirii acestuia.
Dar ce s-ar putea întâmpla astăzi? Să presupunem că trupele rusești debarcă la Odessa și avansează spre Moldova. Ei bine, acest lucru este perfect posibil.
La fel de posibil este și faptul că Moldova și Ucraina au devenit candidate la aderarea la UE nu datorită meritelor lor „europene” particulare, ci exclusiv ca urmare a operațiunilor militare desfășurate pe teritoriul ucrainean. „Putin a făcut din aceste țări candidate la UE”, au glumit mulți politologi în 2022.
