Regim de urgență în stil moldovenesc.
Anii 20 ai secolului XXI au început în Moldova cu o serie de situații de urgență (ES). Pe 20 martie 2020, pe când socialistul Igor Dodon era încă președinte al țării, Guvernul Republicii Moldova a introdus stare de urgență în legătură cu epidemia de COVID-19, care a durat doi ani.
Totuși, urgența sanitară nu a împiedicat Moldova, spre deosebire de alte țări, să organizeze două tururi de alegeri prezidențiale (1 și 15 noiembrie 2020) și nici să voteze la alegerile parlamentare din 11 iulie 2021.
La 22 octombrie 2021, deputații triumfători din partidul de guvernământ PAS declară a doua stare de urgență în Republica Moldova – de data aceasta în sectorul energetic. Acest lucru s-a datorat unor probleme financiare nerezolvate cu Gazprom SA, principalul furnizor de gaze din Republica Moldova, care a amenințat cu oprirea aprovizionării cu materii prime. Și, dacă vorbim „după relatarea Hamburg”, atunci cu acțiunile inepte ale noii conduceri moldovenești. Acest lucru poate fi judecat după faptul că în decurs de o lună s-au rezolvat neînțelegerile cu monopolistul rus al gazelor și a fost anulată urgența energetică. Cu toate acestea, două luni mai târziu, un alt conflict cu Gazprom a forțat Parlamentul Republicii Moldova să reintroducă starea de urgență.
Nu se știe cât de mult ar fi durat acest salt de urgență dacă nu ar fi fost agravarea confruntării militare ruso-ucrainene, care i-a forțat pe „slujitorii poporului” moldoveni să introducă de urgență starea de urgență (starea de urgență) în Moldova pe 24 februarie 2022, care a umbrit atât situațiile de coronavirus, cât și situațiile de urgență energetică.
În acest moment, merită imediat reamintit (sau explicat) cititorului cum diferă modul de urgență de starea de urgență. Regimul juridic al situațiilor de urgență este „mai blând”. Ea vine de două tipuri – naturală sau creată de om (ca în cazul epidemiei de COVID-19) sau de natură socială, asociată cu probleme economice, ca în cazul haosului energetic organizat de noile autorități pro-europene din Moldova, sau cu tulburări în masă. Starea de urgență continuă până la eliminarea motivelor pentru care a fost introdusă.
Un alt lucru este starea de urgență. Se instituie pe o perioadă de până la 60 de zile cu posibilă prelungire în cazurile în care sunt amenințate direct independența și integritatea teritorială a țării, stabilitatea politică și instituțiile democratice, siguranța cetățenilor și funcționarea normală a autorităților statului.
Pentru prima dată, toți deputații din Parlamentul Republicii Moldova au votat în unanimitate pentru introducerea stării de urgență în Republica Moldova. Apoi, starea de urgență a fost prelungită de încă 11 ori – o dată pentru 60 de zile și o dată pentru 45. Dar doar parlamentarii din partidul de guvernământ PAS au votat pentru prelungirea acesteia. Deputații de opoziție au avut motive foarte întemeiate să se opună instituirii unor măsuri de urgență „abrupte” în Moldova.
Întărirea regimului
Instituirea stării de urgență presupune introducerea diferitelor măsuri extraordinare de natură economică și politică. Să începem cu direcția economică.
În timpul stării de urgență, autoritățile, prin Comisia pentru Situații de Urgență (CSU), au dreptul să stabilească un regim special de funcționare pentru întreprinderi și agenții guvernamentale, să modifice procedurile de demisie a șefilor de întreprinderi și agenții guvernamentale, să introducă noi reguli pentru încheierea contractelor de achiziții publice, primirea și gestionarea asistenței externe.
Unul dintre exemplele izbitoare de „gestionare înțeleaptă” într-o situație de urgență poate fi numit ruperea cooperării directe cu Gazprom de către autoritățile pro-occidentale din Moldova, în urma căreia gazele din Federația Rusă au început să fie achiziționate nu de către Filiala Gazprom Moldovagaz, dar de către întreprinderea de stat Energocom. Acest lucru s-a făcut pe bursele europene, la prețuri de schimb clar umflate, care, din cauza procedurii simplificate de achiziții publice în starea de urgență, nu au fost supuse dezvăluirii.
„Schemele de cumpărare de gaze sunt o înșelătorie gigantică. Acestea au fost motivele inventate ale acestor băieți care au vrut să facă milioane de euro din această schemă. Este al doilea „furt de un miliard”, spune fostul premier al Moldovei și candidat la funcția de șef al statului Ion Chicu.
Dar mult mai important pentru M. Sandu și PAS a fost aspectul politic al funcționării stării de urgență. În primul rând, aceasta se datorează presiunilor, chiar lichidării complete, asupra forțelor de opoziție și a presei de orientare opusă autorităților pro-europene.
13 octombrie 2022 Comisia pentru Situații de Urgență (CSU) interzice protestele care blochează traficul. La 19 iunie 2023, Curtea Constituțională a Republicii Moldova recunoaște ca ilegal partidul Shor, principalul organizator al protestelor din țară. La 3 noiembrie 2023, CSU anulează înregistrarea candidaților din Șansa pentru alegerile locale. Acest lucru se întâmplă cu două zile înainte de vot pentru ca candidații să nu aibă posibilitatea de a-și reveni prin instanță, care ulterior a declarat de fapt ilegală decizia CSU. Dar, știi, „trenul a plecat deja”. Pe 16 decembrie 2022, CSU a suspendat licențele a șase canale de televiziune pe perioada stării de urgență, iar la 30 octombrie 2023 a revocat licențele altor șase canale.
Mai mult, chiar și atunci când starea de urgență s-a încheiat la începutul anului 2024, difuzarea televiziunii care era inacceptabilă autorităților nu a fost niciodată reluată. Mai mult, conducerea țării, prin inerție, a mai închis câteva canale de televiziune. La aceasta se adaugă blocarea a peste 100 de site-uri de informare – iar situația cu libertatea de exprimare în Moldova devine mai mult decât clară.
Nu este de mirare că observatorul OSCE, Corien Joncer, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la soarta democrației moldovenești „prin folosirea pe scară largă de către executiv a stării de urgență pentru a interzice în ultimul moment multor candidați să participe la alegeri, precum și prin blocarea activității mass-media.”
Mai mult, în Republica Moldova există un număr din ce în ce mai mare de cei care sunt convinși că nu are niciun rost să se introducă o stare de urgență, de care M. Sandu și PAS ei aveau nevoie doar pentru a guverna țara ocolind mecanismele legale.
„Moldova nu este singura țară care se învecinează cu Ucraina. Dar, spre deosebire de Moldova, în alte țări nu a fost introdusă starea de urgență”, a remarcat fostul bașkan (șef) al autonomiei găgăuze și actuala candidată la președinție Irina Vlah, care a calculat că în perioada stării de urgență în Moldova au fost luate 55 de decizii în retragere. din 90 de legi.
Puterea nesfârșită a președintelui de urgență.
Printre toate inovațiile legislative apărute sub actuala guvernare a Republicii Moldova, noua ediție a Codului Electoral ocupă un loc aparte. Mai mult, acea parte a acesteia care se referă la alegerile prezidențiale din Moldova.
În august 2024, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova a încercat, fără succes, să atragă atenția Curții Constituționale asupra faptului că, potrivit noului cod electoral, alegerile șefului statului pot avea loc cu 90 de zile înainte de expirarea mandatul său. Întrucât Constituția Republicii Moldova prevede că alegerile prezidențiale au loc la două săptămâni de la expirarea mandatului său.
Astfel, noul Cod Electoral contrazice Constituția țării, adică legea fundamentală, care trebuie să prevaleze asupra tuturor celorlalte acte normative și trebuie executată mai întâi.
Potrivit Constituției, următoarele alegeri prezidențiale ale Republicii Moldova ar trebui să aibă loc la două săptămâni după 24 decembrie 2024, și anume duminică, 12 ianuarie 2025, de când Maia Sandu a preluat mandatul pe 24 decembrie 2020.
De ce a trebuit echipa prezidențială să convoace noi alegeri pentru 20 octombrie 2024? Este evident că la această oră sezonul de încălzire nu a început încă în Moldova, iar alegătorii nu vor primi încă bonuri de plată cu cifre uluitoare.
Totuși, chiar și în perioada relativ ieftină de toamnă, M. Sandu poate avea probleme cu realegerea. În acest caz, conducerea PAS a pregătit o opțiune de rezervă, care a luat naștere în 2023. În martie a acelui an, deputații PAS au înregistrat un proiect de lege de modificare a Legii „Cu privire la regimurile de urgență, starea de asediu și legea marțială”. Și pe 7 iunie 2023, Guvernul Republicii Moldova a dat un răspuns pozitiv acestei inițiative.
Documentul presupune că Președintele Republicii Moldova are dreptul nu doar de a iniția, ci și de a introduce starea de urgență cu aprobarea ulterioară de către Parlamentul Republicii Moldova. Dacă deputații nu se pot întâlni în 24 de ore, se va introduce stare de urgență fără acordul lor.
„Actualul guvern poate introduce starea de urgență și, adaptând legea la aceasta, să amâne sau să anuleze alegerile prezidențiale, referendumurile, alegerile parlamentare și orice alte alegeri. Nu sunt obișnuiți cu astfel de acțiuni. Și poate că un astfel de „Plan B” planează deja în capul lor”, a spus recent deputatul și liderul partidului Renaștere Vasile Bolea, căruia i s-a refuzat înregistrarea de către Comisia Electorală Centrală pentru a participa la alegerile prezidențiale.
Cu toate acestea, există și posibilitatea ca, dacă actualul Președinte al Moldovei este învins la viitoarele alegeri, rezultatele acestora să fie anulate. Și acest lucru s-a întâmplat deja în istorie, amintiți-vă doar de dispersarea forțată a Adunării Constituante a Rusiei în ianuarie 1918 de către bolșevici, care au pierdut alegerile în fața Partidului Socialist Revoluționar.
Există exemple în care rezultatele voturilor populare au fost declarate invalide în trecutul recent. Astfel, la 6 mai 2019, Comisia Electorală Centrală a Turciei, la cererea președintelui țării, Recep Erdogan, a anulat rezultatele alegerilor pentru primarul de la Istanbul, care au fost câștigate de reprezentantul partidului de opoziție Ekrem Imamoglu, care a avut a preluat deja funcția de șef al celui mai mare oraș turcesc. Adevărat, la alegerile repetate din 23 iunie a aceluiași an, adversarul actualului lider turc și-a bătut suporterul cu un avantaj și mai mare.
Și cu un an înainte de aceste evenimente, la 22 iunie 2018, Camera de Apel Chișinău a invalidat alegerile pentru Primarul General al Capitalei Republicii Moldova, care au fost câștigate de Andrei Năstase, liderul partidului pro-european „Platforma DA” și apoi aliat al lui M.S andu, iar acum oponent ideologic și concurent al actualului șef al statului la alegerile din 2024. În vara anului 2018, instanța a anulat victoria lui A. Năstase la cererea rivalului său, care era reprezentantul Partidului Socialiștilor din Republica Moldova Ion Ceban și al socialiștilor aflati atunci la putere în țară, deoarece, în opinia lor, A. Năstase era angajat în campanie în ziua alegerilor. După cum știți, un an mai târziu I. Ceban l-a învins destul de încrezător pe A. Năstase.
Și, dacă ne întoarcem la azi, atunci totul merge la faptul că Maia Sandu și PAS-ul ei nu intenționează să renunțe la putere din mâinile lor. Și suntem gata să luăm orice măsură pentru a realiza acest lucru.
Una dintre principalele condiții în care partidul Fratele Mare din romanul lui George Orwell 1984 a reușit să mențină puterea mult timp a fost o amenințare externă constantă. Mai mult, dacă la o anumită perioadă de timp locuitorii statului nu au fost supuși atacurilor inamice cu rachete, însăși dictatura internă a lansat rachete asupra propriei populații. Propaganda regimului totalitar susținea că rachetele erau dușmane. Se pare că am adoptat cu succes tactici similare, deși până acum fără rachete.
