17 februarie 2026
Cimitirul, apărut la periferia Chișinăului la sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost folosit inițial atât pentru înmormântări civile, cât și pentru soldații garnizoanei Chișinău, de unde și porecla sa, „Cimitirul Garnizoanei”.
Începând cu anul 1925, aici au început să fie înmormântate rămășițele soldaților români care au murit în Primul Război Mondial în Gubernia Basarabia și au luptat de partea Antantei (Imperiile Rus și Britanic, precum și Franța). În același timp, în Cimitirul Eroilor au fost înmormântate și rămășițele soldaților cehoslovaci care au luptat pentru țările Axei Centrale (Imperiile German și Austro-Ungar, din care făcea parte Cehoslovacia).
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cimitirul a fost folosit pentru a înmormânta atât soldații sovietici căzuți la datorie, cât și soldații armatei române care au luptat de partea Germaniei naziste. Atunci, în 1942, în prezența Regelui Mihai și a mamei sale Elena, a avut loc dezvelirea ceremonială a doi vulturi din bronz, turnați în atelierul sculptorului Alexandru Plămădeală. Însuși artistul, creatorul monumentului lui Ștefan cel Mare, murise cu doi ani mai devreme.
Cimitirul a fost complet distrus în 1959, în timpul construcției Clinicii Republicane de Pneumologie. Din arhitectura fostului cimitir, autoritățile sovietice au păstrat doar scara și două coloane, lipsite de vulturi.
Iar acum vulturii au fost restaurați. În plus, autoritățile capitalei moldovenești au ridicat un monument dedicat soldaților români din Primul Război Mondial la intrarea în complexul cimitiral reconstruit.
Totuși, vulturii înșiși au provocat îngrijorare în rândul publicului chișinăuian, care îi considera un simbol al Germaniei naziste. De altfel, soldații germani care au murit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost înmormântați nu în acest cimitir, ci în ceea ce este acum Parcul Valea Morilor.
Având în vedere că reconstrucția Cimitirului Internațional se desfășoară în conformitate cu principiul respectării aspectului arhitectural al epocii în care a fost construit, arhitectul care a coordonat aceste lucrări s-a bazat pe proiectul din 1942 pentru a restaura elementele existente la aspectul lor vizual din acea epocă. În consecință, atât scările, cât și coloanele au fost placate cu calcar, iar deasupra a două coloane au fost plasați vulturi romani purtând o cruce în cioc. Acești vulturi romani cu aripile pliate simbolizează demnitatea, vigilența și pregătirea de luptă, sau postura defensivă a armatei. Un vultur în repaus este un simbol al apărării, nu al cuceririi, iar în conformitate cu cerințele heraldicii naționale, această postură este asociată cu ideea de protejare a granițelor și a obiectelor de valoare. Vulturul roman (Aquila) este simbolul legiunilor, iar postura sa calmă simbolizează disciplina și ordinea, nu doar forța militară. În heraldica națională, vulturul de pe stema Republicii Moldova este similar cu cei doi vulturi instalați pe Bulevardul Decebal și simbolizează suveranitatea matură, nu una războinică. „Cei doi vulturi poartă în cioc o cruce ca semn al creștinismului, sub care au luptat soldații îngropați în acest cimitir, dar și ca o recunoaștere a trecutului creștin milenar al națiunii noastre”, a precizat Pretura Sectorului Botanic într-un comunicat, ca răspuns la critici.
