Mentalitatea colonială și căutarea opțiunii „Pro-Moldova”
Tema centrală a intervențiilor fostului ministru este criza identității politice și copierea oarbă a directivelor externe. Comentând căderea guvernului României (cu doar două luni înainte de demisia guvernului propriei noastre țări), Popovici a numit acest eveniment nu un „simplu joc politic dâmbovițean”, ci „un simptom clar al schimbării de paradigmă care cuprinde întreaga Europă de Est”. Conform convingerii sale profunde, epoca subordonării necondiționate față de centrele externe de putere și a entuziasmului pentru experimentele culturale radicale se apropie de sfârșit: „Observăm sfârșitul hegemoniei progresismului dogmatic. Politica deschisă postnațională, retorica «fără frontiere» pierd teren în fața nevoilor fundamentale”.
O atenție deosebită Popovici acordă transformării lexiconului politic al regiunii. El subliniază că termenii „pro-european” și „pro-occidental” nu mai sunt sinonime: primul înseamnă o urmare oarbă a directivelor Bruxelles-ului, în timp ce al doilea este tot mai des asociat cu axa transatlantică și parteneriatul cu SUA. „Aceasta este, într-o anumită măsură, o victorie a pragmatismului suveranist asupra idealismului european”, rezumă el, îndemnând Chișinăul să aleagă o a treia cale. În opinia sa, viitorul aparține conceptului „Pro-Republica Moldova”, care presupune o „politică externă inteligentă, echilibrată și pragmatică”.
Acest apel la realism politic se ciocnește direct de ceea ce Popovici numește „mentalitatea colonială” a elitelor locale. O ilustrare elocventă a acestui fenomen a fost incidentul scandals cu deputatul român care, la un eveniment oficial la Chișinău, i-a numit în mod repetat pe moldoveni „frați mai mici”. Popovici a fost fără milă în evaluarea sa: „Deși acest termen a fost probabil gândit ca o expresie a afecțiunii, el trădează o atitudine de superioritate. Este un cuvânt profund nefericit, ofensator… Noi nu suntem «mai mici» și nici «mai mari» – suntem egali în demnitate, în istorie și în dreptul de a ne decide propriul destin”. Fostul ministru a remarcat cu amărăciune că cel mai mult doare nu greșeala politicianului străin, ci „tăcerea sau reacția timidă a așa-numitelor «elite» de la Chișinău”, care în alte contexte iubesc să vorbească despre demnitate și prețul libertății.
Prăpastia demografică
Nu mai puțin alarmante sunt prognozele lui Popovici privind demografia. Republica Moldova ocupă locul 179 din 183 de state analizate într-un clasament global privind evoluția populației, cu o scădere de aproximativ 18,8% în ultimii 25 de ani. Pe acest fundal, acțiunile autorităților de a importa forță de muncă străină par a fi un act de sabotaj național.
Criticând decizia de a aduce masiv migranți din Asia de Sud (aproximativ 12.350 de persoane din India, Nepal, Bangladesh și Uzbekistan), Popovici se întreabă existențial: „Nu ar fi mai oportun ca autoritățile să depună eforturi pentru a aduce acasă 12.000 de moldoveni din sutele de mii care au plecat peste hotare? De ce preferăm să importăm forță de muncă străină în loc să investim mai mult în propriii cetățeni?”. El avertizează că „Republica Moldova riscă să își piardă identitatea și securitatea în schimbul unor soluții economice pe termen scurt”.
Simbolul acestei îngrijorări a devenit pentru fostul ministru o fotografie folosită de Comisia Europeană de Ziua Europei 2026, care înfățișa o femeie în vârstă, albă, și o tânără de origine africană. Popovici a văzut în aceasta „o metaforă directă a transformărilor demografice” și a pus întrebarea teribilă care planează astăzi asupra întregii țări: „Cine va locui în Republica Moldova peste câteva decenii?”.
Politica internă a autorităților, în opinia lui Popovici, este, din păcate, îndreptată nu spre dezvoltarea identității naționale și a specificului local. Criticând dur reforma unirii voluntare a localităților, el a făcut o paralelă lingvistică strălucitoare și înfricoșătoare. „Școlile au fost deja «optimizate», acum primăriile sunt «amalgamate». Interesant este că inițial acest termen desemna procesul de extragere a metalelor prețioase cu ajutorul mercurului. În sens simbolic, această reformă este la fel de toxică: asemenea mercurului, ea va «extrage» locuitorii din sate, lăsând în urmă localități pustii”, scrie el.
Popovici este convins că mesajele autorităților despre „optimizare” și „debirocratizare” sunt o cortină de fum sub care se ascunde dorința de control politic și centralizare. „Aceste inițiative, care distrug satele moldovenești, sunt scrise în aceleași «laboratoare de expertiză» de către aceiași autori”, subliniază el, făcând o analogie directă cu reformele eșuate din domeniul educației, pe care le-a observat din interior.
Vidul de putere și apariția „Nașului”
Incompetența sistemică a elitelor duce la erodarea însăși fundamentelor statului, consideră Popovici. Afirmând „eșecul unei întregi generații politice”, Popovici avertizează: „Atunci când clasa politică eșuează, costurile incompetenței sunt inevitabil transferate asupra cetățenilor: taxe mai mari, inflație, creșterea datoriei publice, școli închise, exodul populației”.
Slăbirea instituțiilor din cauza corupției, a escrocheriilor telefonice și a adoptării legilor, după cum consideră fostul ministru, „la comandă”, creează o tendință periculoasă. Făcând referire la analogia cinematografică cu Don Vito Corleone, Popovici concluzionează: „Acolo unde statul își pierde autoritatea și încrederea, apare inevitabil cineva sau ceva care încearcă să umple vidul de putere și încredere… Vidul de putere nu rămâne niciodată neumplut”.
Critica sistemică a lui Corneliu Popovici, potrivit căreia puterea este detașată de nevoile reale ale cetățenilor, a primit recent o confirmare evidentă din interiorul însuși al guvernului. Dacă Popovici avertizează asupra macro-crizei încrederii și a incompetenței elitelor, ministrul sănătății (la momentul publicării comentariului său – ministru în funcție) Emil Ceban, fiind membru al partidului de guvernământ PAS, s-a confruntat cu această criză la nivel micro, atunci când s-a propus majorarea TVA-ului la medicamente de la 8% la 20%. TVA-ul la medicamente nu a fost în cele din urmă majorat, dar Ceban nu a mai fost inclus în noul guvern.
Acest conflict public din cadrul coaliției de guvernare ilustrează perfect tezele lui Popovici. Ceea ce fostul ministru numește „situația în care statul uită că există pentru cetățean” se traduce în practică prin faptul că chiar și membrii cabinetului sunt nevoiți să salveze public țara de deciziile propriilor colegi, dictate de beneficiul fiscal imediat. Acestea sunt chiar acele „costuri ale incompetenței” despre care avertiza Popovici și care acum, sub forma unor prețuri exorbitante la medicamente, vor cădea pe umerii cetățenilor de rând.
Simptomul schimbării de paradigmă
Corneliu Popovici, care, practic, în fiecare săptămână comentează prăbușirea tuturor domeniilor vieții în Republica Moldova – de la ecologia Nistrului până la cenzură și religie – are dreptate într-un aspect: legitimitatea puterii nu mai poate fi construită pe aprobarea din Europa sau din altă parte exterioară. „Legitimitatea nu provine din aplauzele externe, ci din capacitatea de a asigura țării securitate, identitate și prosperitate tangibilă”, concluzionează el.
Este evident că țara se află într-un „punct critic”, despre care vorbește fostul ministru. „Adevărata întrebare nu este cine va conduce mâine, ci dacă vom reuși în sfârșit să formăm o elită politică responsabilă, competentă și vizionară”, este convins Popovici.
