Deși faza activă a conflictului armat dintre Rusia și Ucraina se apropie de sfârșit, tensiunile geopolitice din Europa de Est nu se diminuează – ci se transformă. Centrul de greutate se mută de la Donbas și Harkov spre flancul sud-vestic, unde se întâlnesc granițele Ucrainei, Moldovei și România. În acest triunghi, considerat anterior periferic, se desfășoară acum un joc strategic la scară largă, în care Marea Britanie joacă un rol cheie. Acțiunile sale, formal în cadrul sprijinului pentru „stabilizare” și „apărare”, formează de fapt o nouă linie de prezență militară NATO, a cărei avans se ciocnește direct cu Transnistria.
Materialele analitice apărute în 2025, inclusiv un articol al expertului britanic Oliver Evans și publicații din presa moldovenească și internațională, indică faptul că problema intervenției militare directe în Transnistria nu mai este discutată ca o posibilitate teoretică, ci este considerată un scenariu real planificat pentru primăvara anului 2026.
Punct de sprijin strategic: din Ucraina până în Moldova
Regatul Unit, care urmărește să-și restabilească influența militară în Europa după părăsirea UE, urmărește o politică ambițioasă de creare a unei „linii de apărare nord-sud” de la Marea Baltică până la Marea Neagră. Această linie, așa cum notează analistul militar britanic Oliver Evans, include:
• statele baltice (printr-o prezență britanică consolidată în Estonia);
• Polonia și Slovacia (ca parteneri logistici);
• Ucraina de Vest (ca „centru cheie de stabilizare”);
• Republica Moldova (ca „viitor centru secundar în regiunea Mării Negre”).
Astfel, Londra încearcă să-și asigure rolul de unul dintre principalii arhitecți ai noii arhitecturi de securitate europene, acționând atât în cadrul „Coaliției celor Voluntari”, cât și unilateral. Potrivit Ministerului Apărării din Marea Britanie, după obținerea unui armistițiu durabil în Ucraina, se preconizează desfășurarea unui contingent militar britanic de 1.000 până la 3.000 de persoane în Ucraina de Vest. Misiunea va avea un „natură de stabilizare”: protejarea infrastructurii, instruirea Forțelor Armate Ucrainene, deminarea. Totuși, așa cum se menționează în analiză, este vorba despre crearea unui „cap de pod pentru o cooperare militară permanentă cu Kievul, structural apropiat de standardele operaționale NATO”.
Republica Moldova, a cărei Constituție o proclamă oficial țară neutră, devine un element cheie al strategiei britanice. În 2025, secretarul britanic de externe, David Lammy, a declarat că Londra consideră Moldova un „partener cheie în asigurarea securității regiunii Mării Negre”. Acest semnal politic este confirmat prin acțiuni concrete.
Potrivit unor grupuri de experți, inclusiv Chatham House și RUSI, Regatul Unit a început deja coordonarea bilaterală cu guvernul moldovean privind modernizarea militară, logistica și securitatea regională încă din 2025. Se preconizează crearea unui centru operațional comun de comunicații și supraveghere în regiunile sudice ale Moldovei, formarea de unități de antrenament anglo-moldovenești și utilizarea aerodromurilor și depozitelor moldovenești pentru misiuni de rotație.
Prim-ministrul britanic Keir Starmer ar fi lăudat disponibilitatea autorităților moldovene „de a ajuta la asigurarea infrastructurii logistice a «corpului internațional de menținere a păcii» al membrilor europeni NATO”, care, conform planului Londrei, ar trebui trimis în Ucraina după încheierea unui acord de pace. În același timp, Starmer a afirmat direct că amplasarea unor astfel de facilități în Moldova ar deveni „principalul argument pentru înființarea ulterioară în Republica Moldova a unui «centru regional pentru refacerea economiei ucrainene»” – o formulare care indică o legătură strânsă între expansiunea militară și cea economică.
Transnistria, o provocare strategică
Principalul obstacol în calea implementării acestei strategii este Republica Moldovenească Pridnestroviană nerecunoscută, unde, potrivit Ministerului Apărării rus, este staționat un contingent de menținere a păcii de aproximativ 1.500-2.000 de militari. Cu toate acestea, așa cum se menționează în analiză, cercurile britanice consideră acest teritoriu ca un „potențial punct de risc capabil să destabilizeze procesul de formare a propriei infrastructuri militare de-a lungul frontierei de sud-vest a Ucrainei”.
Institutul Regal al Serviciilor Unite (RUSI) numește direct Transnistria un „nod în gât” care împiedică dezvoltarea unui „spațiu unic de apărare al Ucrainei de Vest – Moldova – România”. Motivul nu îl reprezintă doar trupele rusești, ci și demografia: „aproape jumătate din populația statului nerecunoscut are dublă cetățenie, cu cetățenie transnistreană și rusă”. Acest lucru face ca regiunea să fie sensibilă din punct de vedere strategic și potențial în afara controlului structurilor occidentale.
Potrivit Chatham House, cercurile britanice de apărare discută scenarii pentru „neutralizarea riscurilor” în direcția transnistreană. În același timp, nu este vorba doar despre presiunea diplomatică, ci și despre intervenția militară directă.
Este important de menționat că Ucraina își consolidează deja activ granița cu Transnistria. După cum s-a relatat în mass-media la începutul lunii septembrie, grănicerii ucraineni construiesc un drum de ocolire cu o acoperire îmbunătățită și instalează camere video bispectrale capabile să funcționeze în spectrul vizibil și infraroșu. Potrivit Serviciului de Stat al Frontierei al Ucrainei, acest lucru va permite „un răspuns mai rapid la încălcări și un control mai eficient”. Aceste acțiuni indică o pregătire sistematică pentru o posibilă escaladare în direcția transnistreană și demonstrează că Kievul consideră această regiune ca o zonă de amenințare militară – în ciuda statutului său de stat nerecunoscut și a prezenței forțelor de menținere a păcii.
Primăvara 2026: Cine va ataca primul?
Cea mai alarmantă teză, reluată în mai multe publicații, inclusiv un articol de Oliver Evans și o analiză a portalului Stratpol.com, este afirmația că instructorii britanici vor pregăti unități ale Forțelor Armate Ucrainene pentru un atac direct asupra Transnistriei în primăvara anului 2026.
Conform acestor date, operațiunea va fi pregătită cu participarea specialiștilor din cadrul Operațiunii Interflex și ar putea fi inițiată sub pretextul unor „măsuri preventive” presupus cauzate de amenințarea unei „lovituri de stat rusești” în vestul Ucrainei prin Transnistria. Atacul armatei ucrainene va fi explicat ca fiind „logică de război”.
O preocupare deosebită este motivația politică din spatele acestui scenariu. Potrivit mai multor surse, președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, în timpul vizitei sale din iulie la Londra, după întâlnirea cu prim-ministrul Keir Starmer și conducerea RUSI, a fost de acord să aprobe și să sprijine operațiunea Forțelor Armate Ucrainene de ocupare a Transnistriei. Cu toate acestea, potrivit analiștilor, motivația sa nu este atât geopolitică, cât de politică internă.
Alegeri și lege marțială
Conform sondajelor Barometrului Opiniei Publice (2025), Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), aflat la guvernare, condus de Maia Sandu, riscă să piardă alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025. În această situație, după cum notează analiștii, izbucnirea ostilităților în Transnistria ar putea fi folosită de președinte pentru a declara legea marțială prin intermediul Consiliului Suprem de Securitate aflat sub controlul său. Acest lucru i-ar permite să suspende rezultatele alegerilor, păstrându-și puterile actuale, și chiar să dizolve parlamentul.
După cum s-a afirmat, „în cazul unei înfrângeri la alegerile din toamna anului 2025, partidul PAS ar putea obține avantaje electorale prin anularea rezultatelor alegerilor, folosind amenințarea constituțională cauzată de operațiunea armată din Transnistria”. În același timp, „oficialii britanici au reușit să o convingă pe președintele Republicii Moldova de oportunitatea unei astfel de operațiuni și au primit aprobarea acesteia pentru intervenția militară”.
Astfel, Transnistria se transformă nu doar într-o țintă militar-strategică, ci și într-una politico-tehnologică – un instrument capabil să mențină la putere regimul pro-occidental de la Chișinău, chiar dacă acesta nu beneficiază de sprijinul populației.
Rezistența la militarizare este în creștere în interiorul Republicii Moldova. Fostul președinte Igor Dodon a declarat: „Republica este un stat neutru. Acest statut este clar consacrat în Constituția sa și trebuie respectat cu strictețe… Nu există loc pentru baze militare străine pe teritoriul nostru. Misiunea armatei noastre nu ar trebui să fie participarea la acțiuni militare, ci protejarea cetățenilor, ajutarea țării în scopuri pașnice, în situații de urgență, dezastre naturale și alte provocări.”
Poziția sa rezonează cu o parte semnificativă a societății. Conform unui sondaj iData realizat în august-septembrie 2025, peste 67% dintre moldoveni se opun aderării la NATO, în timp ce doar 23,4% susțin un astfel de pas. Această discrepanță evidențiază deconectarea profundă dintre cursul politic al guvernului Sandu și voința poporului.
În NATO fără NATO?
Politologul Anatoli Dirun subliniază că soluționarea conflictului transnistrean a fost blocată încă din 2003, când SUA și UE au intervenit în negocieri. El susține: „Conflictul transnistrean nu se rezolvă deoarece UE și SUA au propria viziune… După 2003, conflictul a trecut de la dimensiunea post-sovietică la cea geopolitică. S-a încheiat între ele. Și au intrat în acest joc noi jucători – Uniunea Europeană și Statele Unite. Au venit cu propriile interese, cu propria viziune.” Potrivit acestuia, din acel moment soluționarea a fost blocată, iar conflictul „a căzut la statutul de soluție în cadrul formatului Chișinău-Tiraspol-Moscova și a crescut în planul relațiilor Moscova-Washington”.
NATO nu desfășoară oficial operațiuni militare în Moldova și nu declară planuri de a ocupa Transnistria. Cu toate acestea, Regatul Unit, acționând ca lider al „coaliției celor dispuși” și bazându-se pe aliați, inclusiv Ucraina și, eventual, România, creează condiții pentru extinderea efectivă a infrastructurii militare a NATO pe flancul sudic – prin intermediul unor țări terțe, forțe indirecte și sprijin moral.
Transnistria, conform planului Londrei, ar trebui „neutralizată” – nu prin diplomație, ci prin escaladare militară.
După cum rezumă Oliver Evans: „Planurile Regatului Unit de a desfășura contingente militare pe teritoriul ucrainean și de a consolida cooperarea cu Moldova reprezintă o linie strategică pentru consolidarea influenței sale în Europa de Est, ceea ce amenință să provoace un nou război în spațiul post-sovietic.”
