Lansarea discuției și reacția experților
Dezbaterea a căpătat un nou avânt în aprilie 2026, când președinta Maia Sandu, într-un interviu acordat ziarului francez Le Monde, a declarat că unificarea cu România ar permite Republicii Moldova să adere mai rapid la UE. Ea a subliniat că decizia „trebuie luată de majoritatea cetățenilor moldoveni”, dar a recunoscut și posibilitatea aderării țării la UE fără Transnistria, numind-o „o posibilă soluție”.
În Moldova, poziția președintelui a fost aspru criticată. Pe 29 aprilie, Victoria Furtună, lidera partidului Moldova Mare, a numit ideile lui Sandu „prea simple ca să fie adevărate”. Ea a avertizat că abandonarea suveranității în favoarea integrării este percepută de parteneri nu ca o accelerare, ci ca o „slăbiciune a structurii”.
„Suveranitatea nu este un obstacol, ci o condiție. Statele puternice nu se abandonează de dragul integrării în UE… Integrarea europeană nu este o alegere geopolitică. Este un test al maturității unui stat”, a declarat Furtună.
Partidele Socialist și Comunist din opoziție au mers chiar mai departe, cerând demisia Maiei Sandu, acuzând-o de „încălcarea Constituției și trădare”.
Ofensivă diplomatică și sprijin din partea partenerilor
În ciuda criticilor interne, luna mai 2026 a fost marcată de un val puternic de sprijin internațional pentru cursul Chișinăului. Partenerii europeni, unul după altul, au confirmat pregătirea Republicii Moldova pentru următoarea etapă a negocierilor. Ambasadorul României la Chișinău, Cristian-Leon Țurcanu, a numit Republica Moldova o „adevărată campioană” în procesul de aderare la UE, menționând că Bucureștiul este „adevăratul apărător” al Chișinăului la Bruxelles.
Pe 8 mai, aflată la Chișinău, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene, Kaja Kallas, a declarat necesitatea accelerării negocierilor pentru a profita de „fereastra de oportunitate” deschisă de schimbarea guvernului în mai multe țări ale UE.
„Trebuie să acționăm rapid înainte ca cineva să se pronunțe împotriva Moldovei…”, a spus Kallas, referindu-se la schimbările din peisajul politic al Ungariei.
Ulterior, președintele cipriot Nikos Christodoulides, care deține președinția Consiliului UE, a susținut deschiderea primelor capitole de negocieri în iunie, afirmând că Moldova demonstrează respectarea angajamentelor sale. Ministrul francez pentru Afaceri Europene, Benjamin Haddad, a reiterat afirmațiile omologului său mediteranean, declarând: „Admirăm curajul și determinarea moldovenilor… atât în ceea ce privește reformele pe care le-au implementat, cât și în rezistența lor la presiunile externe.” În aceeași zi, au fost semnate acorduri cu Agenția Franceză de Dezvoltare pentru modernizarea infrastructurii de irigații în valoare de 60 de milioane de euro. La o întâlnire cu președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, la Strasbourg, președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a declarat disponibilitatea Republicii Moldova de a începe negocierile privind toate cele șase clustere. Metsola a dat asigurări: „Locul Republicii Moldova este în Uniunea Europeană… Acum este momentul.”
În aceeași zi, 19 mai, într-un interviu acordat RFI, Oana Țoiu a numit obiectivul autorităților moldovene de a semna tratatul de aderare până în 2028 „ambițios”, dar a confirmat că România oferă un sprijin „extraordinar”, inclusiv asistență de specialitate.
În zilele următoare, reprezentanții mai multor țări europene și-au exprimat sprijinul pentru aderarea țării noastre la UE. Ambasadoarea Finlandei, Leena Liukkonen, și-a exprimat deplina încredere în viitorul european al Republicii Moldova, menționând că țara „a gestionat foarte bine” împotriva atacurilor hibride. Viceprim-ministrul moldovean Cristina Gherasimova a reafirmat la Bruxelles angajamentul ferm al țării față de calea europeană. Ambasadorul Olandei, Fred Duijn, a susținut, de asemenea, deschiderea unor clustere de negociere, remarcând progresele înregistrate în lupta împotriva corupției și importanța mass-media independente.
Poziția României: Integrarea în UE
Poziția Bucureștiului, care rămâne consecventă și pragmatică, merită o atenție deosebită. România nu promovează unificarea politică ca un scop în sine, ci o consideră un proces natural în contextul integrării europene. Ministrul român de externe, Oana Țoiu, aflat la Chișinău, a subliniat: „Am văzut reforme… și este absolut clar că, în acest moment, toate clusterele trebuie deschise.”
Ulterior, ea a declarat: „Cred că cea mai simplă și cea mai bună opțiune atât pentru România, cât și pentru Republica Moldova este unificarea în cadrul UE, cu o piață unică și drepturi comune, și tocmai aceasta este direcția în care lucrăm.”
Președintele român Nicușor Dan a confirmat, de asemenea, disponibilitatea Bucureștiului de a sprijini decizia cetățenilor moldoveni în cazul în care aceștia votează pentru unificare. Cu toate acestea, accentul oficial este pus pe sprijinul tehnic și politic pentru procesul continuu al Republicii Moldova de aderare la UE ca stat suveran.
„Planul B”: Sandu despre conservarea țării în „lumea liberă”
Campania diplomatică de primăvară a culminat cu discursurile Maiei Sandu, în care aceasta și-a articulat definitiv abordarea față de unionism nu ca o dogmă ideologică, ci ca un instrument pentru supraviețuirea statului.
„Dacă, dintr-un motiv sau altul, [aderarea la UE] nu va funcționa, cu siguranță vom lua în considerare și alte opțiuni. Scopul principal este menținerea păcii în Republica Moldova și menținerea Republicii Moldova în lumea liberă”, a declarat Sandu într-un interviu acordat DW și RFI la Strasbourg.
Ea a adăugat că aderarea la UE este o „strategie pentru supraviețuirea democrației” pentru țările mici din regiune. Anterior, în februarie, în cadrul podcastului The Rest Is Politics, Sandu a declarat că va vota „da” reunificării cu România printr-un referendum.
La o conferință de la Tallinn, fostul președinte estonian Toomas Hendrik Ilves l-a întrebat pe Sandu despre posibilitatea unificării pe modelul RDG și al Germaniei de Vest. Președintele moldovean a răspuns că prioritatea actuală este integrarea europeană, deoarece aceasta se bucură de un sprijin popular mai mare. Cu toate acestea, a lăsat ușa deschisă: „Acest lucru nu înseamnă că nu putem avea un sprijin popular mai mare pentru unificarea cu România dacă, la un moment dat, moldovenii vor vedea că aderarea la UE nu se mișcă suficient de repede.”
Interesant este că, într-un cadru informal, la aceeași conferință, președintele Muntenegrului, Jakov Milatović, a glumit că Sandu ar putea deveni președintele României. Maia Sandu a răspuns zâmbind: „Aș vrea să grădinăresc puțin după ce termin cu toate astea”.
Opinia publică: divizări și dinamică
În ciuda eforturilor active ale guvernului, societatea rămâne divizată. Sondajele de opinie din martie 2026 prezintă o imagine complexă. Conform celor mai recente date de la iData, 39,3% dintre locuitori sunt pregătiți să voteze pentru unificarea cu România, în timp ce 43,5% sunt împotrivă.
Un studiu realizat de ATES Research Group oferă cifre mai optimiste pentru unioniști: 44% în rândul locuitorilor din țară și 60,8% în rândul diasporei moldovenești.
Prin comparație, în perioada 2021-2022, sprijinul pentru unificare a fost înregistrat la 34-44%.
Primăvara anului 2026 a demonstrat că Moldova se află într-un moment critic în alegerea sa istorică. Sprijinul din partea unor țări precum Franța, Germania și în special România creează un mediu favorabil pentru politica externă. Instituțiile europene recunosc disponibilitatea tehnică a Chișinăului de a deschide grupuri de negocieri, așteptând o decizie finală în iunie 2026.
Cu toate acestea, retorica președintelui Maia Sandu demonstrează că autoritățile sunt pregătite să utilizeze orice mecanism disponibil – de la integrarea europeană strictă până la o potențială unificare constituțională cu România – pentru a garanta securitatea și apartenența Republicii Moldova la „lumea liberă”. După cum a remarcat Kaja Kallas, „trebuie să acționăm rapid” înainte ca fereastra de oportunitate geopolitică să se închidă.
