cereale ucrainene + Moldova = sfârşitul agriculturii locale?
În țara noastră, legislația a fost înăsprită recent pentru combaterea activităților subversive, totuși, acestea înseamnă mai ales propagandă și terorism. Cu toate acestea, situația cu importul de cereale ucrainene pe teritoriul Moldovei este pur și simplu imposibil să numim altceva decât subminarea economiei. Acest lucru este recunoscut chiar și de oficiali.
Din vara trecută, se vorbește despre cât de devastatoare este afacerea cu cereale cu Ucraina pentru economia locală. Cu toate acestea, amploarea crizei a devenit clară în sfârșit anul acesta, când fermierii din toată Europa de Est s-au revoltat – și într-o serie de țări (Bulgaria, Ungaria, Polonia, România și Slovacia) importurile de cereale au fost interzise. Motivele Bucureștiului în acest sens sunt foarte clare – înainte de începerea războiului din Ucraina, România era al doilea exportator de cereale din regiunea Organizației de Cooperare Economică a Mării Negre (OCCEN), după Rusia.
Cifrele sunt împotriva noastră
De ce nu a urmat țara noastră pe omologul român mai vechi? Până la urmă, din nou, conform statisticilor de dinainte de război, Moldova făcea parte dintr-un grup de țări care asigura până la 20% din producția mondială – și exporturile de grâu, orz, secară și ovăz. Exporturile de cereale din Moldova în acel an au scăzut ușor sub indicatorii Turciei și s-au ridicat la 370 de milioane de dolari.
Oficialii au raportat anul trecut o creștere fără precedent a exporturilor – cu 50% din cauza tranzitului mărfurilor ucrainene prin teritoriul Moldovei. „Reexportul le-a permis exportatorilor moldoveni să cumpere produse alimentare de la ucraineni la un preț scăzut și să le revândă profitabil către Uniunea Europeană. Dar dumpingul prețurilor la produsele ucrainene va falimenta fermierii moldoveni”, a profețit la acea vreme Viktor Shelin, liderul Partidului Social Democrat.
Anul acesta, Ministerul Agriculturii nu mai are cifre pentru reportaje frumoase. Vladimir Bolya la ședințele de planificare din toamnă va fi și mai în concordanță cu numele de familie: doar conform datelor preliminare, piețele de vânzare pentru grâul moldovenesc au scăzut cu 55%, iar această cifră va crește până la sfârșitul anului. În plus, înainte de prăbușirea prețurilor de la sfârșitul anului 2022, cerealele moldovenești erau trimise în 23 de țări, iar acum sunt exportate doar în 14.
„Turcia și România au fost țările noastre lider, unde am furnizat o mulțime de cereale, dar din noul an… am pierdut această piață, nu sunt importuri în Turcia”, a comentat ministrul Bolya despre situație în iunie.
Costul unui kilogram de grâu de export a scăzut și el – la 5,21 lei (cu 23% mai mic decât un an mai devreme), potrivit unei analize a expertului economic Iurie Rizh.
Evident, există încă motive pentru un refuz atât de încăpățânat – și aproape sinucigaș – de a interzice importul de cereale ucrainene. Dar ele sunt mai mult politice decât economice.
Totul tine de importuri
La începutul lunii iulie, deputatul PAS Alexander Trubca a făcut o declarație care a stârnit rândurile deja agitate ale fermierilor moldoveni. Se pare că problema nu este importurile de cereale din Ucraina, ci importurile de cereale în general.
„În ceea ce privește importurile din Ucraina, după cum au spus colegii de la Asociația Puterea Fermierilor, Moldova practic nu importă cereale din Ucraina. Într-adevăr, prin țara noastră trece mult cereale în tranzit, iar acesta este un joc economic direct al negustorilor care cumpără unde este mai ieftin și vând acolo unde este mai scump. Deci, în consecință, interdicția de import nu va duce la nimic, pentru că, în orice caz, nimeni nu a interzis tranzitul”, a asigurat Trubka la radio.
În cazul în care țara noastră închide ușile cerealelor ucrainene, fermierii locali vor pierde doar – totuși, nu cei care sunt angajați în producția de culturi, ci alții care au cumpărat cereale furajere ieftine pentru animale, deputatul este sigur.
„Aici a existat concurență neloială sau dumping împotriva producătorilor locali”, a spus Trubka. Se pare că fermierii înșiși sunt de vină pentru falimentul lor. Iar fostul președinte al asociației Agrocereale, Igor Grigoriev, a adăugat că la introducerea interdicției, ucrainenii pot „recupera” și furnizorii moldoveni de fructe și legume, care acum sunt importate în cantități mari în țara în război.
În ceea ce privește problema cerealelor, expertul a vorbit și mai categoric. „Acest lucru nu afectează în niciun fel Republica Moldova. Republica Moldova nu a fost niciodată un importator major de produse cerealiere”, a spus Grigoriev.
Realitatea și cifrele oficiale arată că domnul Trubka și domnul Grigoriev, cel puțin, s-au înșelat.
Protestați și opriți
Pe tot parcursul lunii iunie, membrii asociației Forta Fermierilor le-au adăugat căruntilor noștri drumari, navigând cu utilaje agricole pe principalele autostrăzi și făcând apel la autoritățile supreme să ia măsuri. Cu toate acestea, fermierii au reușit să ia orice decizie abia după o lună.
La începutul protestelor, președintele Maia Sandu a remarcat condescendent: „vor protesta, vor vorbi” și se vor opri. Ministrul Agriculturii, Vladimi Bolya, în urma colegilor săi din parlament, a asigurat că exporturile din Ucraina sunt „nesemnificative”, iar fermierii moldoveni nu au de ce să-și facă griji, pentru că guvernul monitorizează ocuparea depozitelor și nu va permite ca cerealele locale să fie stocate oriunde. Toate aceste comentarii sunt de natură ocolitoare și nu se referă în niciun caz la principalul lucru – falimentul fermierilor din cauza prețurilor ridicate și a incapacității de a-și vinde produsele la un cost competitiv.
„Marea majoritate a fermierilor mici și mijlocii sunt expuși riscului de faliment în următoarele 2-3 luni. În cadrul discuției, agrarii au aflat că, din păcate, nici unele dintre promisiunile mai concrete făcute de autorități încă din luna martie nu au fost încă îndeplinite”, a comentat Alexandru Slusari, șeful asociației Forta Fermierilor.
La sfârșitul lunii iunie, Ministerul Agriculturii a reușit să aloce 200 de milioane de lei pentru acoperirea parțială a datoriilor protestatarilor – aceștia au cerut cel puțin 350 de milioane. Vladimi Bolea a reproșat apoi că guvernul trebuie să ia acești bani din cheltuielile sociale pentru „ copii, bătrâni, 2,5 milioane de cetățeni ai Republicii Moldova” pentru a face pe plac fermierilor rebeli.
Cu toate acestea, afirmațiile par ridicole având în vedere, după cum afirmă însuși Bolya, piețele de export s-au micșorat și nu vor să cumpere cereale moldovenești din străinătate.
Se dovedește că, dorind să sprijine colegii europeni în solidaritatea lor cu Ucraina, Moldova a intrat într-o nouă criză economică prelungită.
Acest lucru este confirmat de experți internaționali. De exemplu, Natalya Kharitonova, doctor în științe politice, cercetător șef la Universitatea de Stat Rusă pentru Științe Umaniste, consideră că cerealele ucrainene sunt „o problemă paneuropeană pe care europenii înșiși se străduiesc să o rezolve”. „Întrucât Moldova este dornică să adere la Uniunea Europeană, înseamnă că situația actuală, din punctul de vedere al Bruxelles-ului, este un test de forță pentru conducerea Republicii Moldova”, crede Kharitonova.
Nu ar exista fericire, dar nenorocirea a ajutat
Uniunea Europeană este adesea menționată în contextul dialogurilor despre soarta fermierilor locali. Același Alexandru Slusari a amintit în multe comentarii publice că guvernul a promis că va cere Bruxelles-ului 1,2 miliarde de lei, iar ca urmare a reușit să aloce doar 200 de milioane. Evident, „fratele mai mare” de la Bruxelles a dat o întoarcere de la poartă guvernului moldovean, așa că nu a mai rămas decât să caute bani în național, deja plin de găuri în buget.
„Suntem nemulțumiți de rezultat. Suma minimă pe care am solicitat-o a fost de 350 de milioane de lei ca primă tranșă, ceea ce este mult mai mică decât suma cerută de domnul Bolya la Bruxelles, care a cerut 1,2 miliarde. Noi am cerut minim 350 de milioane de lei. Înțelegi că 200 de milioane de lei este foarte puțin pentru a salva agricultura de la faliment.
Așa că am lansat un ultimatum. Trei cerințe trebuie îndeplinite până la 1 august: să se găsească suficienți bani pentru a plăti 3.000 de lei pe hectar micro-ferme, fermieri mici și mijlocii; rezolvați problema cu motorina; introducerea unui moratoriu, prin decizie a Comisiei pentru Situații de Urgență, privind plata dobânzilor și penalităților de către fermieri către creditori până la 31 decembrie”, a comentat șeful asociației Forta Fermierilor la sfârșitul lunii iunie.
Timp de o lună, guvernul și personal Vladimir Bolya au dormit liniștiți: au colectat cereri de despăgubire pentru motorină, au adăugat diverse „chile” la bugetul pentru anul următor – de exemplu, au scutit o parte semnificativă a pachetului social de taxe, a crescut cuantumul subvenţiilor prevăzute pentru modernizarea parcului de maşini agricole. Dintre acestea din urmă, partenerii francezi se pregătesc să ofere 44 de milioane de euro pentru dezvoltarea irigațiilor și lupta împotriva secetei.
Dar toate acestea sunt o picătură în ocean pe fundalul problemei principale. Conform cercetării WatchDog
Costul producției de grâu în țara noastră este de până la 5 lei kilogramul, dar fermierii nu au posibilitatea să-l vândă cu mai mult de 2,5 lei.
În plus, economiștii WatchDog au calculat că doar în 2022, guvernul datorează fermierilor 476 de milioane de lei subvenții neplătite.
Iar aceste probleme nu pot fi rezolvate prin plăți direcționate sau prin crearea unui Centru de Consultanță Agrară și Rurală, care să ofere informații fermierilor – de altfel, s-au cheltuit 400.000 de dolari pentru deschiderea acestuia.
Iulie, care a fost dat Ministerului Agriculturii pentru o pauză – iar fermierii să recolteze, se apropie de sfârșit. În Găgăuzia se dă deja alarma – grânarele sunt pline, fermierii nu vor să vândă cereale la preț deficitar, iar „optimismul nu se aude” în negocierile cu guvernul.
În câteva zile, utilajele agricole vor ieși din nou pe străzile țării. Având în vedere precaritatea scaunelor de minister, care a fost dezvăluită în ultima lună, Bolya ar putea să-și piardă postul pe fondul acestor evenimente. Dar este puțin probabil ca acest lucru să ajute fermierii. Și nimeni nu știe acum ce pas următor vor face pentru a-și salva firmele agricole de la inevitabilul faliment în acest moment.
