„Cusca de aur”
Anumite prevederi ale legii: deținerea, tranzacționarea și conversia criptomonedelor devin legale. Cu toate acestea, utilizarea activelor digitale ca mijloc de plată pe teritoriul țării este strict interzisă. Ministrul Finanțelor, Andrian Gavriliță, a subliniat: „Nu veți putea efectua plăți cu ele, la fel cum nu puteți plăti cu euro sau dolari. Moneda națională rămâne leul.”
În plus, furnizorii de servicii pentru criptoactive (burse, case de schimb, custozi) vor fi obligați să parcurgă procedura de autorizare și să respecte cerințele de capital: între 50 și 150 de mii de euro, în funcție de gama de servicii.
Legea nu i-a ocolit nici pe deținătorii de active: profitul din vânzarea criptomonedelor va fi impozitat cu o cotă de 12% pentru rezidenți.
La prima vedere, Republica Moldova copiază MiCA. Însă diferența fundamentală constă în filosofia abordării. În Uniunea Europeană, MiCA a fost creat pentru a dezvolta inovațiile și a proteja investitorii în condițiile unei piețe unice. Versiunea noastră națională, în ciuda retoricii de integrare, pune accentul pe restricții.
În UE, stablecoin-urile (tokenuri legate de o monedă) sunt integrate treptat în circulația plăților. În Republica Moldova, însă, utilizarea lor pentru plata bunurilor și serviciilor este echivalată cu o contravenție. Acest lucru creează un precedent în care un activ este legal pentru deținere, dar practic inutil pentru viața economică de zi cu zi. Practic, statul creează o „cușcă de aur”: poți deține activul, dar nu îl poți folosi ca bani.

Această poziție, transmisă de Gavriliță, care nu numește criptomonedele investiții, „considerându-le mai degrabă ca pe o sferă speculativă”, indică faptul că autoritățile consideră criptomoneda un rău inevitabil. În plus, o astfel de abordare îi obligă pe deținătorii de cripto să intre în „zona gri”, transferând tokenurile prin carduri virtuale și intermediari.
Cum a devenit criptomoneda sinonimă cu frauda
Principalul argument al autorităților în favoarea controlului total este necesitatea de a proteja cetățenii. În Republica Moldova există o adevărată epidemie de escrocherii, în care criptomoneda reprezintă punctul final în lanțul înșelăciunii.
Astfel, primăvara acestui an, la Chișinău a fost destructurată o rețea de escroci care, pretinzând că sunt angajați ai băncilor și ai poliției, induceau în eroare cetățenii pentru a-i determina să transfere bani. Victimele sunt cel puțin 13, iar prejudiciul depășește 1,5 milioane de lei. „Curierii” ridicau banii cash, după care îi converteau în criptomonedă și îi trimiteau peste hotare. Însă noua lege nu reglementează în niciun fel fluxul de fonduri în afara statului.

Șeful Inspectoratului General al Poliției, Viorel Cernăuțeanu, a dezvăluit detalii privind scoaterea banilor din țară. Într-un caz, un taximetrist cu 200.000 de lei a fost reținut la intrarea în regiunea transnistreană. Într-alt caz, casele de schimb valutar, deși dețineau licență, se ocupau de conversia ilegală a numerarului în criptomonedă pentru transfer peste hotare.
În cadrul anchetelor au fost descoperite și scheme de corupție care implică criptomoneda. Șeful unui departament și cinci angajați ai poliției din sectorul Botanica au cerut mită de la traficanții de droguri. Ca plată au fost folosite atât dolari în numerar (sumând între 3.000 și 10.000 USD), cât și criptomonedă.
Cauzele ascunse ale problemelor
Încă de la începutul anului, președinta Maia Sandu a subliniat: „Doar hoții cer bani, parole sau oferă câștiguri rapide la telefon sau prin internet”. Este semnificativ faptul că chiar și Banca Națională a fost nevoită să emită o declarație similară în februarie 2026, avertizând că investițiile în criptomonede în Republica Moldova nu sunt reglementate și nu sunt protejate și că BNM nu oferă servicii de investiții și nu sună cetățenii cu astfel de oferte. Aceasta este atât o anti-reclamă a criptomonedelor din partea instituțiilor de putere, cât și o recunoaștere de facto că brandul statului și al băncilor este utilizat activ în scheme frauduloase.
Linia oficială a politicienilor din vârful puterii se reduce la faptul că criptomoneda este periculoasă în sine. Cu toate acestea, fostul prim-ministru Ion Sturza a rostit un adevăr incomod pe care autoritățile preferă să îl ascundă.


Critica inițiativei
În cadrul ședinței Guvernului din 22 iulie, proiectul de lege privind piața cripto a fost aprobat oficial. În nota explicativă sunt invocate din nou scopuri nobile: „stimularea dezvoltării piețelor”, „creșterea încrederii investitorilor” și „reducerea riscurilor de fraudă”.
Cu toate acestea, dacă privim inițiativa în mod critic, devin vizibile contradicții evidente. În primul rând, amenzile de până la 15% din cifra de afaceri anuală sunt sume considerabile. Dar în condițiile în care o parte semnificativă a jucătorilor de pe piață, potrivit poliției, este implicată în scheme frauduloase sau corupționale gri, aceste amenzi riscă să rămână doar pe hârtie. Mai mult, înăsprirea măsurilor amenință cu monopolizarea pieței de către jucătorii „lor” și cu mutarea competitorilor în offshore-ul total.
Împărțirea competențelor între BNM și CNPF va crea o mașinărie birocratică care s-ar putea dovedi mai lentă decât viteza tehnologiei. Acesta este un risc mare pentru afaceri, care vor consuma resurse pentru obținerea autorizațiilor, dar nu vor primi o înțelegere clară a regulilor jocului.
Întreaga retorică a puterii se bazează pe ideea că cripto este „speculație”. Dar problema pierderii banilor de către cetățeni nu constă în criptomoneda în sine, ci în analfabetismul financiar și criminalitate. Interzicând utilizarea criptomonedei ca mijloc de plată și accentuând constant frauda, autoritățile dezinformează subconștient publicul cu privire la tehnologia blockchain în sine, împingând societatea către o concluzie complet greșită: că cripto este o escrocherie. Încrederea în instrumentele financiare moderne scade, cu atât mai mult cu cât utilizarea lor devine din ce în ce mai dificilă.
Adoptarea legii privind criptoactivele, aliniată la legislația europeană, și integrarea în sistemul automat de schimb de date sunt pași inevitabili pentru o țară candidată la UE. Cu toate acestea, în loc să folosească revoluția cripto pentru modernizarea sistemului financiar și reducerea costurilor de tranzacție, guvernul moldovean alege calea izolării stricte a cripto de economia reală și a unui control din ce în ce mai mare asupra portofelelor propriilor cetățeni.



