vineri, noiembrie 20, 2026
AcasăAnalyticsVerticala controlului mediatic

Verticala controlului mediatic

Câmpul informațional al Moldovei contemporane traversează o transformare dureroasă. Sub lozincile integrării europene, ale protejării securității naționale și ale luptei cu «amenințările hibride», în țară se construiește o verticală rigidă de control asupra întregului spațiu informațional. Ceea ce inițial a fost prezentat societății ca apărare a valorilor democratice s-a transformat în practică într-un instrument de cenzură ideologică, de discreditare a disidenței și de epurare a câmpului opozițional. Acest proces este alcătuit din câteva elemente interconectate.

Fuziunea ONG-urilor «independente» cu aparatul de stat

Elementele-cheie ale noului sistem de control mediatic au devenit organizațiile neguvernamentale care se poziționează drept fact-checkeri independenți și apărători ai democrației. Însă în practică, structuri precum Stop Fals (din cadrul Asociației Presei Independente — API) și WatchDog.MD s-au transformat în instrumente eficiente ale partidului de guvernământ.

Iluzia independenței lor a fost spulberată definitiv la 28 decembrie 2023. Prin decizia parlamentului, în care majoritatea absolută aparține partidului PAS, directorul API, Petru Macovei, și președintele WatchDog.MD, Valeriu Pașa, au fost numiți oficial în Consiliul Centrului de stat pentru Comunicare Strategică și Combatere a Dezinformării. Mai mult, în Consiliul de supraveghere al WatchDog.MD face parte deputatul PAS Oazu Nantoi.

Aceasta a creat un ciclu închis și absolut antidemocratic de cenzură: un ONG angajat scrie un raport de acuzare, aceeași persoană îl aprobă folosindu-se de statutul său de funcționar de stat, iar serviciile speciale (SIS) și autoritățile de reglementare (CCTR) în baza acestui «document» blochează resursa sau retrag licența.

Substituirea noțiunilor și fact-checkingul selectiv.

Discuția profesională, analiza economică și critica acțiunilor puterii sunt marcate în mod intenționat drept «dezinformare» sau «narațiuni pro-Kremlin». În același timp, declarațiile vădit manipulative sau promisiunile neonorate ale reprezentanților partidului de guvernământ sunt ignorate de «fact-checkeri».

O caracterizare elocventă a acestei abordări selective a oferit-o fostul vicepremier, expertul independent Alexandr Muravschi: «Voi da exemplul portalului stop fals, care chipurile luptă cu fake-urile, minciuna și neadevărul, dar lucrează doar la a prinde inexactitățile și greșelile reprezentanților forțelor de opoziție… deși, după spusele mele, în discursurile unor conducători ai statului jumătate din text este minciună sau inexactitate, dar în privința asta ei nu au nimic».

În esență, orice critică la adresa politicii social-economice (de exemplu, chestiunile privind tarifele la gaz sau tăierea bugetelor) este automat echivalată cu munca pentru forțe externe, ceea ce înlătură necesitatea unui dialog substanțial cu adversarii.

Limba rusă în spațiul mediatic moldovenesc este acum implicit un marker al «narațiunii dușmănoase». Orice critică argumentată exprimată în limba rusă este automat echivalată cu propaganda pro-Kremlin, fără verificarea faptelor în fond. Tocmai sub pretextul «protejării spațiului informațional» au fost blocate și lipsite de emisie canalele rusofone și bilingve, precum RTR Moldova, NTV Moldova, Primul în Moldova și TV6. Trăsătura lingvistică a devenit un declanșator convenabil pentru represalii extrajudiciare împotriva mass-mediei nedorite.

Blocări extrajudiciare și epurarea câmpului mediatic

Pe baza rapoartelor de monitorizare ale ONG-urilor menționate mai sus a fost desfășurată o campanie amplă de retragere a licențelor canalelor TV și de blocare a publicațiilor online. Procedura se realizează după o schemă simplificată, prin Comisia pentru Situații Excepționale (CSE) și mecanismele de verificare a investițiilor, fără dezbateri judiciare complete și fără prezentarea de dovezi, sub pretextul «amenințării la adresa securității naționale».

Liderul partidului «Alianța Moldovenilor», Dumitru Roibu, remarcă faptul că o astfel de practică nu are nimic în comun cu democrația: «Există o organizație bine cunoscută care poate bloca orice știre în acest sens. Acum este imposibil să spui deschis anumite lucruri – pur și simplu nu va ajunge în emisie… Acesta este un metod de luptă totalitară».

Alexandr Muravschi a descris foarte exact esența celor ce se întâmplă: „Centrul creat în țară, responsabil de contracararea dezinformării, este o mașină de stat care lucrează practic la curățarea spațiului informațional… Este pur și simplu un proces de curățare a spațiului informațional”.

După cum remarcă cei de la Amnesty International, examinarea judiciară a unor astfel de cauze se reduce adesea doar la verificarea competențelor comisiei, și nu la evaluarea proporționalității restricțiilor față de drepturile omului, ceea ce duce la autocenzură chiar și în rândul mass-mediei proeuropene.

Dependența financiară ca garanție a loialității

Bugetele organizațiilor de „fact-checking” depind în totalitate de granturi occidentale (NED, USAID, UE, UK Aid etc.). Acești donatori sunt interesați să sprijine cursul politic actual, ceea ce face imposibilă critica obiectivă a puterii. Critica la adresa PAS ar atrage după sine închiderea instantanee a liniilor de finanțare.

Conferențiarul Tatiana Iovu indică riscurile acestui sistem: „Când depinzi de finanțare, apare riscul autocenzurii. Această dependență limitează capacitatea de a critica și de a acționa liber și independent… Adevărata societate civilă trebuie să aibă independență financiară. Există organizații care lucrează exclusiv din contribuțiile membrilor și își păstrează astfel libertatea de exprimare”.

Astfel, lupta împotriva disidenței s-a transformat într-o afacere extrem de profitabilă, finanțată integral din străinătate, unde experții angajați primesc salarii din granturi pentru a căuta critici la adresa regimului actual.

Sufocarea legislativă

Evoluția reglementării legislative a sferei mass-media în Moldova demonstrează un curs consecvent spre înăsprirea controlului. În vara acestui an, Parlamentul a adoptat o nouă lege privind mass-media, care abrogă Legea presei din 1994. Documentul introduce un Registru al transparenței proprietății și finanțării, administrat de Ministerul Culturii, precum și noi mecanisme de evaluare a concentrării pe piața media. Opoziția a criticat pe bună dreptate proiectul, invocând riscurile intensificării controlului administrativ și politic asupra presei.

Însă televiziunea și mass-media clasică s-au dovedit a fi doar prima etapă. Următoarea țintă a devenit internetul. La sfârșitul lunii octombrie, președintele parlamentului, Igor Grosu, a anunțat prioritatea reglementării rețelelor sociale, propunând transferarea acestor funcții Consiliului Audiovizualului: „Avem nevoie de reglementarea acestui spațiu informațional… Avem deja experiență. Consiliul pentru Televiziune și Radio dispune de suficientă experiență și metodologii în sfera de care se ocupă acum… abordarea clasică a televiziunii «se schimbă foarte repede».”

Jurnalistul Alexandru Stahurschi avertizează asupra pericolului unui astfel de pas: „În Moldova riscurile ca internetul să se transforme într-un spațiu strict filtrat, unde libertatea de exprimare este strânsă la colț… sunt prea mari. Riscurile ca internetul să se transforme într-un spațiu strict filtrat… sunt prea mari. Apare doar întrebarea principală: ne va mai rămâne în general posibilitatea de a ne exprima deschis opinia pe internet, sau libertatea de exprimare se va transforma într-o iluzie sub presiunea noilor legi?”

Verticala controlului mediatic. Partea 2?

În partea a doua a articolului vom transfera focusul de la realitățile interne moldovenești la nivelul instituțiilor europene, care acționează ca principalii ideologi și arhitecți ai noului sistem de control mediatic.

Veți afla cum Actul european privind libertatea mass-mediei (EMFA), intrat în vigoare în 2025, legalizează de fapt cenzura în întreaga zonă euro, sub pretextul luptei cu «amenințările hibride». Multe țări europene încep să se opună ordinii impuse, iar în câmpul politic apare o întrebare rezonabilă: de ce protecția democrației necesită tot mai des metode care o contrazic?

Articole populare

Articole populare