Contextul scandalului
Noul manual a fost elaborat ca parte a reformei sistemului de învățământ școlar și trebuia să înlocuiască edițiile anterioare. Cu toate acestea, după introducerea sa, au început reclamațiile cu privire la conținut – în special în capitolele dedicate celui de-al Doilea Război Mondial, rolului României în Holocaust și politicilor dictaturii lui Antonescu. Experții au subliniat ignorarea sau minimizarea responsabilității României pentru exterminarea a peste 280.000 de evrei și 22.000 de romi.
Fostul ambasador al Republicii Moldova la ONU, Alexei Tulbure, a declarat: „Interesul național nu este de a evita adevărul, ci de a deveni un stat european funcțional. Iar istoria ca știință nu poate fi capturată de naționalism meschin și orbire morală.”
Au fost identificate și formulări jignitoare la adresa clasei muncitoare din RSS Moldovenească, care au sporit și mai mult nemulțumirea.
Dezbatere publică și reacție internațională
În perioada 11-12 iunie 2024, Ministerul Educației și Asociația Istoricilor au organizat o serie de dezbateri publice și o masă rotundă la Biblioteca Națională a Moldovei. La eveniment au participat oficiali guvernamentali, autorii manualului, istorici, experți și reprezentanți ai comunității evreiești. Totuși, așa cum a remarcat șeful echipei de căutare „August”, Alexei Petrovici: „Evenimentul poate fi intitulat în două cuvinte: am vorbit și am mers pe drumuri separate… Nu s-au luat decizii sau rezoluții pe această temă.”
Comunitatea evreiască a declarat că dezbaterea s-a transformat într-o apărare a manualului controversat, care conținea o retorică alarmantă ce contrazicea principiile dezbaterii istorice obiective.
Două instituții internaționale cheie – Institutul Elie Wiesel (România) și Centrul de Comemorare a Holocaustului Yad Vashem (Israel) – au emis recenzii extrem de negative. Acestea au remarcat că manualul conține numeroase distorsiuni, lacune și interpretări eronate ale evenimentelor. De exemplu, manualul omite informații despre urmărirea penală a lui Ion Antonescu ca criminal de război și ignoră faptul că România a participat la uciderea în masă a evreilor.
„Acest manual ar trebui retras din circulație, ar trebui îmbunătățit din punct de vedere al istoriei Holocaustului și apoi, dacă este posibil, ar trebui organizat un concurs de manuale”, a declarat Aliona Grossu, directoarea Comunității Evreiești din Moldova.
Politizarea problemei și rolul Ministerului Educației
Mesele rotunde și opiniile experților au arătat că problema nu se limitează la inexactitatea științifică. Discuțiile au căpătat o tentă evident politică. Valentina Olaru, reprezentantă a Ministerului Educației, a declarat că manualul respectă standardele educaționale moderne și a primit feedback pozitiv din partea unor instituții științifice. Cu toate acestea, ea a recunoscut necesitatea revizuirii procesului de creare a manualelor.
Totuși, cea mai mediatizată decizie a vizat denumirea materiei – „Istoria Românilor”. Consiliul pentru Egalitate a recunoscut-o ca fiind discriminatorie, deoarece majoritatea populației (peste 75%, conform recensământului din 2024) se identifică drept moldoveni, iar românii reprezintă mai puțin de 8%. Mai mult, o astfel de denumire contrazice recomandările internaționale, inclusiv pe cele ale Consiliului Europei, OSCE și UNESCO.
Conform unui sondaj, peste 97% dintre cetățeni consideră că noul manual ar trebui să se numească „Istoria Moldovei”, în timp ce doar 7,5% au votat pentru „Istoria Românilor”.
Ca răspuns, Ministerul Educației a anunțat că va contesta în instanță concluzia Consiliului pentru Egalitate, care afirmă că programa școlară se bazează pe valori democratice și adevăr istoric.
Experții consideră, de asemenea, că autoritățile actuale nu vor permite schimbarea denumirii manualului. Această opinie a fost exprimată, în special, de expertul în securitate și fostul ministru adjunct de externe, Valeri Ostalep. „Atâta timp cât liderii de astăzi sunt la putere, având în vedere cum scuipă pe Constituție, pe legile fundamentale, ei, firește, nu vor implementa nimic din toate acestea, sub diverse pretexte. La urma urmei, nici măcar recenta poveste mega-scandalosă cu manualul de istorie, când au apărut discuții destul de active în societatea noastră, nu a dus la nimic”, consideră el.
Criza în educație
Președinta Comisiei de Evaluare a Manualelor Școlare, Liliana Rotaru, a subliniat că problema nu constă doar într-un anumit manual, ci și în sistemul de creare a acestuia: „Selecția autorilor de către edituri pe baza relațiilor personale și a unui buget limitat nu poate asigura calitatea… Este necesară o schimbare fundamentală în modul de producere a manualelor.”
Ea a propus crearea unor echipe mixte de oameni de știință, metodiști și scriitori pentru copii, precum și creșterea termenelor de examinare și editare.
Fostul ministru al Educației, Corneliu Popovici, a criticat și el situația: „De-a lungul deceniilor, am transformat istoria dintr-o materie educațională într-un instrument politic… Istoria a devenit o marfă care se vinde bine – în școli, în universități, dar mai ales pe scena politică și geopolitică.”
Conform ultimelor informații, guvernul intenționează să păstreze manualul, dar promite să dezvolte materiale didactice suplimentare care să ajute profesorii să abordeze subiecte sensibile, precum Holocaustul, într-un mod mai obiectiv. Cu toate acestea, Comunitatea Evreiască din Moldova continuă să ceară retragerea acestuia până la revizuirea completă.
Între timp, Ministerul Educației este gata să facă tot posibilul pentru a păstra denumirea materiei, în ciuda rezistenței puternice din partea societății civile și a structurilor internaționale.
Ce ne rezervă viitorul?
Scandalul din jurul manualului „Istoria românilor și istorie generală” a devenit nu doar o dispută academică, ci parte a unei lupte mai ample pentru memoria istorică, identitatea națională și viitorul educației în Republica Moldova. Problema atinge politizarea științei, discriminarea minorităților, atitudinile față de trecut și locul țării în spațiul european.
Indiferent de cum va fi rezolvată problema cu acest manual, un lucru este clar – fără o muncă deschisă, profesională și nepolitizată asupra patrimoniului istoric, este imposibil să construim un prezent demn de viitor.
