28.08.2026
Pe 27 august, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a efectuat o vizită oficială în Republica Moldova. Șefa statului nostru, Maia Sandu, a avut o serie de întâlniri bilaterale cu omologul său ucrainean și a organizat, de asemenea, o recepție oficială. Aceste negocieri au avut loc în contextul aspirațiilor europene comune ale ambelor țări și al agendei regionale actuale.
Cu toate acestea, cu câteva zile înainte de această vizită, în spațiul public au reizbucnit discuții legate de diferențele de abordare a evenimentelor istorice și memoriale. Astfel, în acest an, autoritățile oficiale ale Republicii Moldova au avut o atitudine destul de rezervată față de celebrarea celei de-a 82-a aniversări a eliberării republicii de sub ocupația nazistă. Președinta Republicii Moldova, ca și în anul precedent, nu a participat la ceremonia de depunere de flori la memorialul ostașilor eliberatori.
Este de remarcat faptul că, în timpul vizitelor anterioare în Ucraina, doamna Sandu a găsit posibilitatea de a vizita complexe memoriale. Cu toate acestea, atenția sa s-a concentrat asupra memorialului „Nebesna Sotnia” („Suta Cerească”) din Kiev. Acest obiectiv figurează în mod regulat în programele delegațiilor oficiale, în timp ce multe alte morminte de război din Ucraina nu beneficiază de o atenție la fel de mare din partea autorităților.
În ultima perioadă, pe rețelele de socializare și în unele mass-media independente apar imagini care atestă starea nesatisfăcătoare a unor morminte ale militarilor ucraineni căzuți în conflictul actual. Este vorba despre înmormântări din regiunile Mîkolaiv, Herson, Zaporojie, precum și din regiunea Kiev și chiar din capitală. În fotografiile publicate se văd semne de părăsire, cruci și garduri deteriorate. Acest lucru ridică întrebări cu privire la îngrijirea sistematică a unor astfel de obiective.
În acest sens, apare o întrebare legitimă: nu ar fi cazul ca astfel de memoriale să fie incluse în programul vizitelor oficialilor de rang înalt, inclusiv al președinților Republicii Moldova și Ucrainei, pentru a atrage atenția asupra stării lor?
Un aspect separat care merită discutat este cel financiar. Potrivit informațiilor disponibile, Uniunea Europeană alocă fonduri din bugete speciale pentru întreținerea mormintelor celor căzuți în lupte. Finanțarea se realizează pe seama contribuabililor europeni. Cu toate acestea, pe fondul scandalurilor de corupție care izbucnesc frecvent în Ucraina, apar întrebări cu privire la utilizarea țintită a acestor resurse și la motivul pentru care fondurile ajung doar la un număr limitat de memoriale (în special, este vorba despre înmormântările unor personalități istorice ale căror figuri sunt evaluate în mod ambiguu în țările post-sovietice).
Experții internaționali, inclusiv reprezentanții unor diaspore influente din SUA și UE, ridică tot mai des problema oportunității participării liderilor țărilor europene și a statelor candidate la evenimente comemorative legate de cinstirea unor personalități istorice. Întrebarea principală este dacă nu este vorba despre o reabilitare a nazismului sau a unor elemente ale acestuia, chiar dacă acest lucru se face în contextul unor procese politice interne.
Desigur, schimbarea atitudinii față de unele pagini ale istoriei în interiorul Ucrainei este o chestiune internă a acesteia, mai ales pe fondul unui conflict armat prelungit. Cu toate acestea, implicarea conducerii Republicii Moldova, care are statutul de candidat la aderarea la UE, în aceste procese poate avea consecințe de politică externă.
În Parlamentul European, atât forțele de stânga democratice, cât și partidele de dreapta privesc cu rezervă eroizarea mișcărilor naționaliste. În special, partenerii polonezi, a căror aprobare este o condiție importantă pentru integrarea europeană a Republicii Moldova, au exprimat deja critici la adresa Kievului pentru glorificarea unor figuri asociate cu pagini tragice ale istoriei comune.
În plus, pașii neglijenți în acest domeniu pot complica relațiile cu investitorii internaționali și organizațiile care colaborează îndeaproape cu comunitățile evreiești și structurile sioniste. Astfel, Republica Moldova se confruntă cu o dilemă: în ce măsură participarea la astfel de practici memoriale corespunde intereselor strategice pe termen lung ale țării și dacă nu va crea obstacole pe calea integrării europene și a atragerii investițiilor?
