Cum murea Nistrul
Problemele Nistrului nu au apărut dintr-o dată. Oamenii de știință și ecologii au consemnat zeci de ani degradarea sistemică a râului, cauzată de un complex de factori antropogenici.
Cascada centralelor hidroelectrice ucrainene a devenit principalul factor de distrugere a regimului hidrologic natural. Apa, „măcinată” în repetate rânduri de turbine, își pierde proprietățile naturale – inclusiv mirosul specific care stimulează peștele să se reproducă. Debitul sanitar minim de 100 m³/s adoptat la nivel interstatal a fost numit de profesoara Elena Zubkova un „compromis periculos”: „Este același lucru ca și cum ai bea într-o zi un pahar de apă și apoi nici o picătură. Încercați să rezistați câteva zile cu 100 de mililitri și veți vedea că după 3-4 zile organismul se intoxică”.
Cronologia deversărilor ecologice demonstrează în mod clar dependența râului de prioritățile operaționale ale hidroenergeticienilor ucraineni. În 2022, seceta naturală profundă și nivelul critic de scăzut al lacului de acumulare nu au permis asigurarea unui viitură completă: reproducerea s-a deplasat spre termene târzii și a arătat o eficiență extrem de scăzută. Următorul an, 2023, a devenit singura perioadă de referință din întreaga istorie a observațiilor – datorită poziției ferme a părții moldovenești, deversarea a putut fi începută de la 17 aprilie, volumul total al scurgerii a constituit 1,9 km³, luncile inundabile au fost inundate la scară largă, ceea ce a asigurat cea mai înaltă supraviețuire a puietului.
Totuși, deja în 2024 situația a devenit din nou distructivă: deversările haotice de apă au fost efectuate în trei valuri izolate, fără nicio legătură cu graficul de temperatură al peștilor, ceea ce a dus la secarea catastrofală a malurilor și la distrugerea volumului principal de icre. În 2025, situația a fost salvată parțial de precipitațiile abundente din mai, dar anul curent 2026 a demonstrat cei mai răi indicatori din întreaga perioadă: inundarea zonelor de reproducere din luncă practic nu a avut loc, iar râul s-a aflat într-o stare de ape mici profunde, repetând complet anul de criză 2022.
Prognozele climatice nu fac decât să agraveze tabloul. Potrivit datelor climatologului Roman Korobov, până la sfârșitul secolului, pentru cursul mijlociu și inferior al Nistrului se prognozează o scădere a volumului precipitațiilor cu aproximativ 30%. Lectorul superior al Universității de Stat din Transnistria, Ivan Ignatiev, avertizează: „Înclinarea va merge tocmai în direcția utilizării gospodărești a resurselor de apă. Ecosistemului Nistrului îi va reveni tot mai puțină apă”.
Martie 2026: poluarea care a scos la iveală problemele sistemice
În primăvara anului 2026, la centrala hidroelectrică ucraineană de la Novodnistrovsk a avut loc un incident care a provocat un larg ecou public. Ucraina declara când despre combustibil de rachetă, când despre explozii ale transformatoarelor electrice în urma loviturilor cu rachete și drone.
Directorul executiv al Asociației Internaționale a Păstrătorilor Râului Eco-Tiras, Ilia Trombițki, a indicat problema-cheie: „Un lucru este evident: încă nu cunoaștem adevărata sursă a poluării. Astăzi putem detecta doar produse petroliere. Dar este vorba despre T-10 sau despre ulei de transformator – nimeni nu a determinat încă cantitatea exactă a acestora în apă”.
Expertul a subliniat că, dacă în Nistru a ajuns ulei de transformator, acesta se depune pe fundul râului, în sedimentele de fund, ceea ce creează probleme pe termen lung: „La o concentrație ridicată a acestuia în această zonă nu crește nimic, microflora nu se dezvoltă, iar capacitatea apei de autopurificare scade”.
Totodată, o analiză hidrochimică operativă recentă (72 de indicatori la 11 stații de la Naslavcea până la Palanca) a arătat, chipurile, absența poluării clasice cu petrol sau de tip rachetă, despre care s-a scris în mai multe mass-media. Concentrațiile de metale grele au rămas la nivelul sensibilității aparatelor. Profesoara Zubkova a remarcat că uleiurile minerale de transformator conțin nu mai mult de 3% aditivi organici și, spre deosebire de produsele petroliere grele, sunt antrenate de curent în tranzit.
Pentru lichidarea consecințelor poluării de primăvară au fost instalate bariere de protecție. În aproape cinci luni de lucrări au fost utilizate circa 20 de mii de metri de bariere absorbante, peste 50 de tone de sorbanți biodegradabili, sute de unități de tehnică. Ajutorul a fost acordat prin Mecanismul de protecție civilă al UE.
Abia pe 7 august 2026 au fost demontate ultimele bariere de protecție. Ministrul mediului, Gheorghe Hajder, a declarat: „Faptul că am demontat ultimele bariere nu înseamnă că pregătirea este încheiată. Trebuie să fim gata chiar înainte de apariția unei situații de urgență”.
Vara secetoasă
Dacă poluarea de primăvară a fost o criză acută, dar locală, atunci vara anului 2026 a scos la iveală o amenințare cronică, sistemică. Nivelul apei în Nistru s-a apropiat de minimele istorice. Afluxul de apă în lacul de acumulare Novodnistrovsk constituia doar 30–40 m³/s, în timp ce deversarea era menținută inițial la nivelul de 100 m³/s și abia ulterior a fost redusă la 85 m³/s. Însuși nivelul lacului de acumulare s-a dovedit a fi cu 8 metri sub norma pentru această perioadă, iar scăderea lui se accelera: doar în iulie acesta a scăzut cu peste 1 metru, iar în primele nouă zile ale lunii august – cu încă 25 de centimetri. Până pe 3 august cota a atins 112,95 metri, continuând să scadă cu 6 centimetri pe zi. Între timp, debitul apei pe sectorul de la Halîci, situat în amonte, constituia doar 17 m³/s – un indicator care demonstrează elocvent amploarea deficitului de umiditate în întregul bazin al râului.
Serviciul Hidrometeorologic de Stat a instituit codul „galben” pe sectorul Naslavcea–Dubăsari (scurgere 35–40% din normă) și codul „portocaliu” pe sectorul Dubăsari–Tudora (scurgere 25–30%). Până pe 7 august, pe râurile mici Vilia, Dragiște, Cubolta, Ciulucul Mic și Botna a fost declarat cod „roșu”: scurgerea a constituit 10% și mai puțin din normă.
O atenție deosebită a fost acordată stației de captare a apei de la Vadul lui Vodă, care asigură apa pentru Chișinău. Stația, proiectată în anii 1960 pentru un nivel de 9,1 metri, funcționează la un prag critic de 8,3 metri. În vara anului 2026, nivelul constituia aproximativ 8,45 metri — o rezervă de doar 15 centimetri. Directorul adjunct al Apele Moldovei, Radu Cazacu, a avertizat: dacă nivelul va scădea sub 8,3 metri, în sistem va începe să pătrundă aer, ceea ce poate duce la defectarea pompelor.
În mai 2026, în zona satului Suclia a avut loc o altă catastrofă ecologică – moartea în masă a peștilor și nevertebratelor. Nivelul oxigenului dizolvat a scăzut de două ori sub limita admisibilă, concentrația compușilor toxici de azot a crescut brusc. Pe maluri au fost aruncate mii de exemplare de mreană, somn pitic, plătică; a fost înregistrată moartea totală a racilor.
Ministrul Hajder ține răspunsul
Ministrul mediului, Gheorghe Hajder, s-a aflat în prima linie a gestionării crizei. Poziția sa a evoluat de la monitorizarea reținută la declarații dure, întrucât amenințarea pentru alimentarea cu apă a capitalei țării a devenit din ceață și deloc tangibilă și apropiată.
La sfârșitul lunii iulie, Hajder a avertizat: „De la 1 august există riscul ca debitul de apă deversat din lacul de acumulare Novodnistrovsk să scadă sub nivelul critic de 100 m³/s”. După vizita în Ucraina din 4–5 august, tonul a devenit și mai alarmant: „Prognozele sunt neconsolatoare. Încă cel puțin trei săptămâni Republica Moldova se va confrunta cu un deficit de apă. Apă va fi, dar în volume semnificativ mai mici. Astăzi consumăm rezervele lacului de acumulare”.
La ședința Comisiei Nistrene, partea ucraineană a propus reducerea debitului de la 85 la 70 m³/s. Republica Moldova a respins inițiativa. „Trebuie în primul rând să vedem pe ce informații se va baza orice propunere. Orice reducere a scurgerii trebuie să fie treptată și să țină cont de siguranța alimentării cu apă”, a declarat ministrul.
Planurile Ucrainei de dezvoltare a hidroenergeticii în cursul superior al Nistrului, aprobate încă în 2016, au fost, de asemenea, blocate. Hajder a declarat categoric: „În condițiile actuale acest lucru este practic imposibil, deoarece deficitul de apă poate fi prea mare chiar și pentru ceea ce există deja. Despre centrale hidroelectrice suplimentare nu poate fi vorba”.
Ulterior, Hajder s-a pronunțat „pentru surse alternative pentru Chișinău”, printre care au fost numite Ghidighici, Dubăsari, Dănceni și apele subterane. Ministrul a subliniat: „Un oraș de o asemenea amploare nu poate depinde de o singură sursă de apă”. Totuși, nivelul apei, contrar acestor declarații, continuă să scadă.
Poziția lui Ion Ceban: de la „fake” la isterie
Poziția primarului Chișinăului, Ion Ceban, a suferit o transformare radicală, devenind unul dintre cele mai elocvente exemple de politizare a crizei apei.
Pe 22 iulie, Ceban a declarat că avertismentele privind criza apei „nu au nicio bază și sunt menite să semene panica în societate și să distragă atenția de la problemele social-economice ale țării”. Potrivit acestuia, situația este „tipică”, fără nicio diferență față de anii precedenți.
Pe 23 iulie, primarul a numit „fake și manipulare” înregistrările video în care oamenii traversau Nistrul vad. „De fapt, este vorba despre filmarea unor sectoare situate lângă insule”, afirma el. Totodată, Ceban a acuzat partidul de guvernământ PAS de crearea panicii și a trimis o scrisoare președintelui Ucrainei, Zelenski, cu solicitarea de intervenție.
Deja pe 2 august, tonul primarului s-a schimbat brusc. Ceban a cerut convocarea Consiliului Suprem de Securitate: „Dacă problema este într-adevăr atât de gravă, solicit insistent convocarea Consiliului Suprem de Securitate și discutarea posibilei lipse de apă pentru un milion de cetățeni”. El a recunoscut că reducerea nivelului scurgerii poate afecta alimentarea cu apă a capitalei și a localităților din apropiere.
O săptămână mai târziu, la stația de captare a apei de la Vadul lui Vodă au fost pornite cinci pompe din rezerva de stat, cu o capacitate totală de 5200 m³/oră. Primăria a pregătit 213 puncte de distribuire a apei, 253 de eurocontainere, 20 de autocisterne și 45 de unități de tehnică specială.
Această metamorfoză – de la negarea completă a problemei la cererea de măsuri de urgență la cel mai înalt nivel – reflectă nu atât schimbarea situației obiective (care se înrăutățea treptat), cât logica politică: atâta timp cât criza putea fi folosită pentru a ataca oponenții, ea a fost negată; când amenințarea a devenit evidentă pentru alegători, retorica s-a schimbat în alarmistă.
Ce spun ecologii
Potrivit lui Ilia Trombițki (Eco-Tiras), în perioada 1922–2026, o deversare ecologică aproape normală a fost înregistrată o singură dată – în 1923. Pentru salvarea râului, în opinia sa, este necesar un întreg complex de măsuri: restabilirea pădurilor din Carpați, schimbarea utilizării terenurilor, soluționarea problemelor micilor hidrocentrale.
În ceea ce privește incidentul de poluare din primăvară, Trombițki a comunicat că a fost vorba despre produse petroliere, nu despre bifenili policlorurați: „Se poate deja folosi în liniște apa din Nistru. Murdăria a coborât în aval, filtrele sunt instalate”. Totodată, el a remarcat că partea ucraineană știa despre situație, dar a păstrat tăcerea, ceea ce „ca să spunem delicat, nu este foarte politicos”.
Prognoza lui Trombițki pentru anul 2027 sună alarmant. Probabilitatea ca lacul de acumulare Novodnistrovsk să nu reușească să se umple substanțial până în vara anului 2027 este estimată de el ca fiind moderat de ridicată – în jur de 50%. „Volumul principal de apă (până la 60–70% din scurgerea anuală) lacul de acumulare îl primește în perioada topirii zăpezii de primăvară (martie–mai). Dacă iarna se dovedește a fi cu puțină zăpadă și caldă, afluxul de apă va fi insuficient, apa se va infiltra în solul uscat, ceea ce va reduce brusc șansele unei umpleri complete”, explică ecologul. Principalul factor de risc îl numește volumul precipitațiilor din perioada de iarnă-primăvară în regiunea Carpaților.
Elena Zubkova (Institutul de Zoologie al AȘM) avertizează despre problemele metodologice de evaluare a calității apei potabile din Nistru: indicii integrali europeni impuși aplatizează concentrațiile de vârf periculoase ale toxicelor. Structura poluării s-a schimbat: în loc de dominarea nitraților, predomină poluarea cu amoniu provenită din ape uzate menajere neepurate.
Dar se poate bea apă din fântâni? Nu totul este atât de simplu. Ivan Ignatiev (USPT) atrage atenția asupra legăturii dintre apele de suprafață și cele subterane: „Când se spune: «Noi bem apă arteziană», – trebuie să înțelegem că înrăutățirea stării apelor de suprafață va duce inevitabil și la înrăutățirea apelor subterane”. Datele de monitorizare pentru anul 2025 deja consemnează o scădere simultană a nivelului și o înrăutățire a calității apelor subterane în întreaga Transnistrie.
Va rămâne Chișinăul fără apă? Aceasta este principala întrebare care îi îngrijorează pe locuitorii capitalei. Răspunsul experților este ambiguu.
Criza apei ca armă politică
Ilia Trombițki constată: „De îndată ce deversarea în avalul râului va scădea substanțial, Chișinăul poate foarte bine să rămână fără apă. Fântânile arteziene nu sunt pregătite pentru ca Chișinăul să aibă o sursă alternativă de apă măcar pentru o perioadă scurtă”.
Totodată, autoritățile municipale afirmă că nu există o amenințare imediată. Potrivit datelor lor, 26 de fântâni arteziene asigură până la 32 000 m³/zi (circa 15% din consum).
Totuși, toți – atât criticii situației, cât și experții „convenabili” PAS – recunosc: acestea sunt măsuri de reacție, nu o soluție strategică. Noua stație de captare a apei, finanțată de UE și Germania (proiect în valoare de 56 de milioane de euro), urmează abia să fie construită. Mai mult, proiectul se află în etapa de pregătire a documentației ecologice – adică în viitorul apropiat soluționarea problemei cu ajutorul acestei stații clar nu va fi posibilă.
Situația scăderii nivelului Nistrului a devenit o arenă a unei lupte politice înverșunate, în care diverse forțe folosesc problema apei în propriile interese.
Puterea centrală a încercat inițial să minimizeze problema, prezentând-o ca pe o situație obișnuită. Introducerea regimului de alertă hidrologică a fost prezentată ca o „măsură de precauție”. Totodată, puterea a folosit criza pentru a-și demonstra capacitatea: vizite ale miniștrilor, negocieri cu Ucraina, alocarea de echipamente din rezerva de stat.
Elena Mărginanu („Alianța Moldovenilor”) a folosit tribuna pentru a pune o întrebare sistemică: „De ce partea ucraineană deține control exclusiv asupra scurgerii apei Nistrului și asupra cantității de apă care ajunge în aval?” Totodată, ea a recunoscut: „Nu este vina primarului, nu este vina ministrului și, probabil, nu în totalitate vina părții ucrainene. La urma urmei, și ei se confruntă cu seceta”.
Pe fondul crizei apei, relațiile cu Ucraina se acutizează pe mai multe linii. Republica Moldova nu a fost de acord cu reducerea scurgerii la 70 m³/s, insistând asupra unui minim de 85–90 m³/s. Problema construcției a șase noi hidrocentrale, suspendată în 2016 la insistența Chișinăului, a redevenit subiect de discuții în cadrul Convenției Espoo în 2026. Partea moldovenească indică faptul că Ucraina, în martie 2026, știa despre poluarea apei cu deversări periculoase, dar nu a informat partenerii operativ. Totodată, Kievul și Chișinăul sunt încă nevoiți să continue cooperarea (și nu doar din cauza problemei apei).
Restricții și economisire
Pe 3 august 2026, Comisia Națională pentru Situații de Urgență a aprobat un pachet de măsuri menite să economisească resursele de apă din țară. În primul rând, a fost introdusă interdicția privind utilizarea neesențială a apei – în special, pentru spălarea străzilor și umplerea piscinelor. Totodată, captarea apei din Nistru pentru irigarea terenurilor agricole este permisă exclusiv pe timp de noapte, de la 21:00 la 06:00, acordându-se prioritate culturilor horticole, iar procesul de irigare este pus sub controlul organelor competente. Pentru întreprinderile industriale a căror activitate nu este critică pentru producția de alimente, sectorul medical sau sănătatea publică, consumul de apă a fost redus cu cel puțin 20%.
Autorităților locale li s-a prescris să activeze fântânile de rezervă și, la nevoie, să utilizeze mijloacele disponibile pentru pornirea lor. Operatorii serviciilor comunale s-au angajat să intensifice controlul calității apei în locurile de captare, efectuând prelevări suplimentare de probe și analize de laborator. Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a primit sarcina de a pregăti capacități logistice pentru livrarea apei potabile cu cisterne mobile în localitățile afectate. În final, pe sectoarele unde nivelul apei va atinge cote critice, Ministerul Mediului este împuternicit să suspende complet captarea apei.
Analiștii remarcă faptul că în acest an seceta a afectat întreaga Europă – de la Dunăre în România (cel mai scăzut nivel din ultimii 30 de ani) până la Rin și Elba. Astăzi, întrebarea nu mai este dacă va fi apă în robinetele Chișinăului mâine (precum și lumină în apartamente, căci energia electrică este asigurată de GRES). Întrebarea este ce se va întâmpla cu Nistrul peste cinci, zece, douăzeci de ani – și dacă va mai rămâne pe hartă în general.
